Toate articolele scrise de Raluca Medeleanu
Despre autor:
Hungarian Dream
Acum câteva zile m-a întrebat cineva care e cea mai frumoasă amintire pe care o […]
După graniţa gândurilor
Inspiri adânc aerul rece al nopţii, ca pe urmă să îl laşi să alunece uşor […]
Crepuscul
Era mai mult decât puteam procesa deja. Aşa că îmi îndesam în gură cu maximă […]
Cum plânsul lui Nietzsche mi-a „întoxicat” existența…
Există mai multe feluri de a citi o carte. Ca delectare, intrând prin intermediul acesteia […]
GO CLASSIC!
Mai avem nevoie de muzica clasică? Asta este probabil o întrebare ce trece prin […]
Jazz exploziv din Saxonia, cu drag…
Marţi seara, cei prezenţi în clubul Flex au fost invitaţi să-şi lase grijile înaintea pragului […]
De ce nu se mai mişcă Săgeata Verde?
Eu aveam doar 3 ani când Săgeata îşi parcurgea ultimele drumuri, şi totuşi îmi amintesc… […]
Suite de balet cu decor uman
Am aşteptat nerăbdătoare, mult timp, să vină ziua de 16 ianuarie! Mi-am planificat ieşirea încă […]
Fă-ți curaj și visează!
Zilele astea am dat accidental peste jurnalul meu din liceu. Da, amuzant moment… Cândva […]
Inteligenţa: binecuvântare sau corvoadă?
De ceva vreme încoace mă arde o invidie teribilă pe oamenii proşti. Cât de plăcut […]
Sunt desenele animate importante?
Confesez faptul că nu mă mai uit în adevăratul sens al cuvântului la televizor din […]
Un alt fel de a te îndrăgosti
Poţi oare să te îndrăgosteşti doar de nişte idei? Să ignori complet, să ştergi cu […]
Omoară-ți idolii!
Un lucru care mă deranjează dintotdeauna este faptul că firea umană are o caracteristică de […]
Arta abstractă, prea abstractă?
A ajuns arta abstractă prea abstractă? Iată un gând care nu-mi dă linişte de câteva […]
Vernisaj de ziua lui Takacs
Toţi prietenii mei ştiu deja că domnul Takacs e pictorul meu român preferat… e singurul […]
TeATRuACTIV – sau dovada că Aradul are actori de excepție
Au trecut 3 luni de când am văzut ultima piesă de teatru. Și de aceea […]
O mărturie că viciile sunt nemuritoare: „Tartuffe” pe scena Festivalului de Teatru Clasic
Când te gândești la maestrul Molière, te gândești automat la satirizarea moravurilor secolului al XVII-lea. […]
