GO CLASSIC!

go classic raluca medeleanu arad culture

 

Mai avem nevoie de muzica clasică? Asta este probabil o întrebare ce trece prin minţile a tot mai multor oameni. În ziua de astăzi, din păcate muzica de acest fel e privită în general din două perspective. Pe de-o parte este tabăra care o priveşte ca pe o muzică sterilă, moartă, extrem de demodată, menită să fie ascultată de către pensionari sau snobi. Pe de altă parte, la fel de drastică precum prima, este tabăra ce o consideră singura muzică cu adevărat de calitate, singura cerebrală, care într-adevăr transmite ceva şi care merită să fie ascultată, toate celelalte genuri muzicale fiind superficiale şi de prost gust. Este clar că amândouă abordările sunt pe cât de extreme, pe atât de absurde.

Dar care este totuşi situaţia muzicii clasice? De ce tot mai mulţi oameni încep să-i întoarcă spatele? Poate tocmai pentru că e înţeleasă greşit. Nu trebuie să fi un domn de o anumită vârstă, îmbrăcat la smoking, de-un braţ cu o doamnă stimabilă cu pălărie şi sub celălalt braţ să ai o geantă diplomat, îndesată cu bani, pentru a fi candidatul potrivit pentru a intra într-o filarmonică….Nu, nu doar acesta e pretextul piedică. Am mai auzit unul: e plictisitor, n-am ce vedea, e doar o grămadă de oameni care privesc o altă grămadă de oameni înţepeniţi, cântându-şi setul de instrumente…Vizual, probabil că aşa e. Dar v-aţi pus vreodată problema că într-un asemena loc, nu vizualul contează? Aţi încercat vreodată, pur şi simplu, să vă lăsaţi uşor capul pe spate, să închideţi ochii şi să lăsaţi notele muzicale să vă inunde simţurile? Să ascultaţi muzica, să vă detaşaţi de tot ce vă înconjoară şi să vă lăsaţi imaginaţia să pornească pe toate drumurile ce i le deschide fiecare grupaj de sunete în parte?

Da, muzica clasică trebuie privită ca pe un soundtrack al unui film al cărui regizor şi scenarist îi sunteţi chiar voi! Aţi fost vreodată atenţi cu adevărat la muzica unui film? Luată separat, este ca oricare altă compoziţie clasică. Ştergeţi-o din film şi vă veţi alege cu cele mai anoste 2 ore de vizioare pe care vi le puteţi închipui! Muzica ne ajută să intrăm în atmosferă, să rezonăm cu emoţiile generate de fiecare situaţie a scenariului în parte…

Acelaşi rol îl aveau şi compoziţiile clasice, atunci în vremurile în care au fost scrie (vremuri care, spre surprinderea unora, erau fără televizor, cinematografe, internet…). Ele aveau scopul de a scoate oamenii din banalul de zi cu zi şi îi purtau prin tărâmuri ale imaginaţiei, răscolindu-le vaste sentimente de la iubire, la disperare, sau la visare…

Însă pentru statutul pe care l-a luat muzica clasică astăzi trebuie să blamez şi pe cei care o consideră singurul gen cu adevărat valoros. Cei care fac această afirmaţie sunt, după părerea mea, mult prea ancoraţi de trecut şi efectiv refuză să arunce o privire mai atentă la celelalte stiluri existente. Totul ţine şi de gusturi bineînţeles şi , firesc, există multă muzică acum creată doar cu scop comercial, pentru a fi vândută rapid şi ieftin (aşa numite melodii de un sezon), însă aşa cum muzica clasică ne atinge diferite emoţii şi ne încurajează să ne folosim imaginaţia, aşa se poate spune şi despre o multitudine de alte exemple (analizaţi-vă sentimentele ascultând o melodie jazz sau rock de calitate, sau lăsaţi-vă unduiţi de ritmul nebun al unei melodii flamenco, sau citiţi cu atenţie versurile unei melodii hip-hop… şi veţi observa că fiecare în parte, pe cât de diferite, pe atât de încărcate emoţional/intelectual pot fi…)

Cuncluzia de final? Să ne ţinem mereu opţiunile deschise, să nu ne pripim cu catalogările şi să fim mereu dispuşi să încercăm ceva nou…chiar dacă în cazul acesta noul reprezintă ceva creat cu sute de ani în urmă…Din moment ce a supravieţuit testul timpului, acest simplu fapt trebuie să spună ceva despre adevărata ei valoare!
Surprindeţi-vă… GO CLASSIC!

Scrie un comentariu