Fecioarele noastre grabnic ajutătoare, musical în regia şi coregrafia lui Răzvan Mazilu
Producător: Teatrul Excelsior Bucureşti

Spectacol interzis gingaşilor

Imaginează-ți niște liceence teribiliste-n uniformă care-și exploatează fiecare impuls adolescentin fără nicio jenă și care-n comparație cu ipocrizia ta, sunt de neoprit. N-aveți nicio limită!, cam așa le-ar certa maica stareță (sau un boșorog fixist), dar, în termeni normali, asta s-ar traduce până la urmă în poftă de viață și vitalitate. Restul suntem niște povești înțepenite, vulgare și lipsite de noimă, de care nimeni nu-i curios.

Prin urmare, să începem povestea grabnicelor noastre fecioare ajutătoare. Pe față cântă „Aleluia, aleluia!”, iar când nu le vede nimeni, le interesează orice lucru interzis și fac pe teribilistele. Pe lângă asta, sunt pline de energie, lucru care produce un efect comic deosebit.

Tot de la ele aflăm de freza caraghioasă a unuia și-a altuia, de indivizi care-și îndeasă un sul întreg de hârtie în fund, de moraliști, îngâmfați, abstinență, locuințe sociale, de orgasme, marinari și înecați în spermă. Una dintre ele rămâne însărcinată și astfel descoperim că mămicile își ung sânii cu zahăr, pentru a-i face copilului poftă de mâncare.

Apoi, pe lume mai există și obsesii sexuale, inele de logodnă, floci, măicuțe care-arată ca un Dracula corcit sau guverne care le-o trag mamelor cu ajutoare sociale.

Fetele sunt trimise-n pelerinaj și scot o Cola la 2L cu de toate (adică plină cu alcool) și-o cutie cu prezervative, în vreme ce alții primesc decorații de bună purtare. Aventura începe când uneia i se propune să intre în Vlăstarele Tunetului (o trupă de metale), ajungând astfel să facă sex cu chitaristul.

Toți cântă despre dragoste, viață și moarte și numai noi o dăm cu patimile lui Matei.

Ajung să se bată pe un WC și reclamă târfele din Edinburgh, care le răpesc distracția, deși ele sunt reprezentantele Domnului în carne și oase. Fac totul pe la spate, pentru că nu sunt lăsate să se exteriorizeze. Se machiază în exces, își iau fuste sexi, iar când le e foame, bagă-n ele numai prostii.

Se plimbă pe faleză și iau fiecare bar la rând, până se fac criță, după care fug la shopping. Au loc plecări din trupă și bărbaţii vor să le-agațe. Din experiențele fetelor aflăm că sperma seamănă cu mucii calzi. Una singură n-a făcut-o pân-acum, și asta doar din cauza cancerului pe care-l avea, c-altfel… Era în spital și asculta cum îi circulau prin corp substanțele unui „boșorog de 30 de ani”. I-a luat penisul și testiculele-n mână, l-a încălecat, dar penisul îi era bleg, așa că i l-a supt până la erecție. Aşa a ajuns să fie împroşcată cu spermă de acest Frankenstein pe post de pacient. Ulterior l-au şi legat.

Barul este acum un local luxos cu vinuri. Dintr-o dată, apare un tip elegant, la costum, cu bască şi ţinând o colivie. Replica vine pe loc: Noi ne-o tragem numai cu băieţi din secolul nostru.

După niște shot-uri de tequila ajung să vorbească despre ginecologi, realizând câte posibilități rămân neexploatate. Una a făcut-o cu un tătic și cu sora uneia dintre coriste și tot așa.

În timp ce năstrușnicele noastre descheiate la nasturi se-apucă să bea niște bere nemțească, cineva le fură hainele de școală pentru a se masturba. Ajung la spital cu o coristă făcută mangă și raportează furtul la secția de poliție. La rândul lor, în magazin, îndeasă produse pe sub cămășuțe.

O alta vomită-n poșetă, după care-o agață drogaţii. Rămâne însărcinată, dar bea și fumează-n continuare cu odrasla-n burtă. Explicațiile către măicuță s-ar rezuma cel mai bine cu un shit happens chițăit printre buze. Aia vomită iar în poșetă.

Până la urmă sunt date afară, dar o fac lată din nou, de data asta în casa unui bodyguard. Două dintre ele se sărută cu patimă, luând în calcul și lesbianismul. Nu și-o trag decât cu fițe umane, dar își dau seama că nu știu absolut nimic despre dragoste. Le lipsește înțelepciunea.

În rest, ce să le mai ceri după un șpagat?