Comedia franceză „Raoul Taburin” la Cinema Arta de Zilele Aradului
Regia: Pierre Godeau
Distribuția: Léo Dussollier, Benoît Poelvoorde
Anul apariției: 2018

Din capul locului tre` să vă spun că nu mi-au plăcut condițiile de vizionare. Ba se auzeau zgomotele de afară, ba un copil plângea din clădirea alăturată. Imaginea a fost extrem de sacadată, iar boxele produceau un sunet agasant. În plus, s-au dat tare de la sine și absolut nimeni n-a reacționat. Cineva făcea și fotografii cu bliț, în timp ce dinspre pietonală bubuia muzica fără pardon. Pe scurt, organizarea a fost de tot rahatul.     

Întorcându-ne la film, mi s-a părut ceva teribil; mai rar vezi o comedie de asemenea factură. Astfel, Raoul Taburin are shop-ul său de biciclete, deși n-a știut nicicând să meargă pe una. Taică-su era poștaș, deci ținea foarte mult la ideea de ciclism.

După ce se preface bolnav, fiul acestuia se aruncă în fața colegilor de pe un deal. Strânge ghidonul, saltă în aer și obține două tumbe. Mai bine mor definitiv decât de rușine – se gândea elevul.

Marele Raoul aterizează în apă, dar nu știe să-noate. Partea bună-i că acum e luat drept acrobat. Și uite-așa i se duce vestea, cu febra sa cu tot.

Când merge pe lângă bicicletă restul și-l imaginează ba într-o roată, ba făcând cascadorii. Și ca să aibă susținere pe toată durata, își dezumflă roțile. Siguranță maximă, îndemânare zero. Pe deasupra, îi împinge pe alții „deghizat” într-un expert.

De ziua sa primește o semicursieră. Cum află de „impotența” sa, taică-su face infarct. Bineînțeles că moare pe loc. Prima iubire îl lasă din același motiv.

Părinții celei cu care se însoară au murit pe-o bicicletă (de aia în tandem). Cu prilejul acesta îi promite să lase deoparte acrobațiile. Evident, nimic mai simplu. Hi, hi, știm noi cum stă treaba.

Raoul schimbă pneurile unor cicliști care iau parte la curse. Îl nimerește fix pe campionul locului, cel căsătorit cu prima sa iubită. La rândul său, fotograful lui Taburin e mort după amândouă.

Campionul îl ia pe Raoul ca pe-un artist al reparațiilor. Înaintea liniei de sosire mereu se pune în pielea mecanicului.

Taburin se așază să își noteze testamentul; se va urca pe bicicletă pentru a poza. Așadar, la maturitate oamenii îl vor ștanța cu eticheta „șarlatan”. La fel, și soția sa îl va părăsi.

Fotograful e gata-gata să cadă într-o prăpastie, însă, iată, o face Raoul înaintea sa. La „decolare” simte un echilibru perfect și o armonie de-a dreptul celestă. Gata, e împlinit, pedalele îi sunt în aer și muntele i se supune.

Omul-kamikaze s-a aruncat și a zâmbit, iar ziarele toate îl proslăvesc frenetic. A sfidat și gravitația cu determinarea sa. Acestea fiind spuse, ajunge în cârje, dar nu se întâlnește cu tatăl său iubit.

Înainte mi-a zis că nu știe cu bicicleta… da` așa, în glumă – ne mărturisește fotograful lui Raoul. Tu nu știi să faci poze în mișcare, eu nu știu fără roți de susținere, îi spune Taburin plin de detașare.

Concluzia? Rușinea, teama și minciuna au dus mai departe legenda „ciclistului”. Prin urmare, fiecare generație e pe treaba sa.

P.S: Per ansamblu, e o comedie subapreciată. Povestea-i plauzibilă, personajele la fel, deci nu văd unde-ar fi problema.  

Notă! Acțiunea se leagă printr-o cronologie.

MAI JOS AVEȚI ȘI TRAILER-UL PELICULEI: