Teatrul Clasic „Ioan Slavici” prezintă spectacolul „Cină cu prieteni”, de Donald Margulies
Regia: Mădălin Hîncu
Scenografia: Irina Chirilă
Traducerea: Irina Velcescu
Lighting design: Sergiu Poenar
Regia tehnică: Cosmin Blaga
Sunetul: George Dancu și Cosmin Lupan
Proiecția video: Dan Varga
Distribuția: Alina Vasiljević, Angela Petrean Varjasi, Andrei Elek, Ștefan Statnic

Intro

Mădăline, ce treabă bună ai putut face cu o formulă de actori extrem de atipică și complet nefolosită până acum! Ce-nseamnă un ochi capabil să vadă legături în stare gestantă și pregătite să dea naștere unor roluri fără cusur! Nu, nu știam că e o piesă reprezentativă pentru dramaturgia contemporană, însă pot vedea nuanțele acolo unde ele sunt plasate la modul cel mai realist (și sincer) cu putință. Astfel, cele două cupluri ale piesei și divorțul în cauză nu pun problema din punctul de vedere al relațiilor toxice, ci o analizează pe cea care, prelungită cu anii, ajunge să nu mai valoreze nici cât o ceapă degerată. Mă rog, față de ce ar fi însemnat aceasta la-nceput și dacă povestea chiar așa ar fi stat. Știți cum e, uneori e ca la aprozar, prima oară gogoșii sunt mari și suculenți, după care ajung să intre la apă, de parcă n-ar fi prăjiți tot în ulei. Întrebarea este dacă au fost mari și suculenți la modul intenționat. Și a doua întrebare este cât de mult suntem dispuși să ne-ndopăm cu aluaturi sclăldate în amelioratori? Acestea fiind spuse, haideți să intrăm în pită.

Beth

Cina piesei debutează cu niște vorbe mărunte purtate între trei prieteni: Beth, Gabe și Karen. Că au stors roșiile din grădina proprie cu mâna, că sare sosul încins peste tot. Că Beth primește cadou un suport de farfurii sau că îngerii-s din Raffaello. Și tot pe Beth aflăm că o părăsește Tom pentru o stewardesă, Nancy. Și nu oricum, i-a mărturisit personal asta. Ca atare, îi spune c-o să moară de tânăr dacă mai stă în căsnicia asta și că nu e viața pe care și-a dorit-o. S-au certat și din cauza câinelui, dar în esență sunt 12 ani care s-au dus pe apa sâmbetei plus cele două odrasle. Vrea să divorțeze și cu asta basta. A-ncercat să facă relația să meargă, însă n-a avut sorți de izbândă.

E turbat și o urăște, e în perioada crizei mijlocii (sau cel puțin așa s-ar crede). Sau poate-i efectiv o fază. Tom nu crede în psihologie și Nancy e tot ce nu e Beth. Pe stewardesă o soarbe din priviri, iar cu Beth e absent și are încontinuu doar toane. Beth credea la un moment dat că-i de la fusul orar, dar apoi picase și testul sexual. Mai exact, la film îi punea mâna între picioarele lui… și mai bătea un cui în sicriul relației. Poate nici nu trebuia să se căsătorească cu acesta. Păi în situația asta mai știi?

Karen și Gabe o-ndoapă cu dulciuri să-i crească nivelul de dopamină, dar nu asta e soluția. Căci simte că explodează, nu alta și cu toate astea, sunt cei mai buni prieteni ai săi.

Tom

Lui Tom i s-a anulat un zbor, n-a găsit nici cameră liberă și tocmai a-nceput să ningă, iar Nancy a sa nu are pile să-l ajute. Nu, nu l-a lăsat, deși Beth insistă pe idee. Ăia mici par rupți amândoi, cu siropul de tuse luat cu tot. În ce privește cina lui Beth, a fost una ireală, cu bunătăți de prin Italia și cu discuții despre nimicuri. Subiectele de bază au fost mai mult filmele, copiii, situația pecuniară, Italia în sine sau cataracta mamei sale. A, da, evident că le-a zis și de Nancy. Păi nu se putea să-l aștepte și pe el, nu-i așa? Deși Karen și Gabe le sunt prieteni comuni. Dar ce să-i faci, așa-i când umbli brambura cu gagica.

În tot acest timp, copiii se uitaseră la pisicile aristocrate. În rest, cei doi au auzit doar partea lui Beth, ceea ce i-a și câștigat. Nu că ar fi corect neapărat, dar per ansamblu le păruseră rău de relația lor comună. În schimb, nu le-a zis de cât suferise Tom, chiar dacă în paralel și-o trăgea cu stewardesa. La rândul său, Beth nu s-a simțit deloc sprijinită în demersurile sale de artistă-n devenire. Și oricum, ce era să-i zică Tom, că doar talentu` îi de ea și să-și ia totuș` un job? În fine, toată discuția se termină în urlete, etichetă și cu înjutăruri, respectul dintre cei doi fiind deja o amintire.

Issues

Întoarsă la Karen și Gabe, Beth e consolată imediat de cei doi, care îl acuză pe Tom de șmecherii și ipocrizie. Părea a fi pâinea lui Dumnezeu, însă uite ce priceput a fost în arta disimulării. Se pare că toată lumea s-a-nșelat în privința acestuia și că imaginea sa de tată iubitor rămâne doar o proiecție a imaginației colective.

Pe de altă parte, Gabe încă îl consideră prietenul său cel mai bun. A călcat și el greșit, de ce să fie eliminat pentru asta? Dar Beth nu-l mai poate înghiți, pentru că are principii solide, iar faptele sale presupun consecințe. Karen îl amenință și ea pe Gabe, așa că dacă își trădează familia, a zburat instant din calcul. Nici de prietenie nu va mai putea fi vorba și nici de maniere. Când ești out ești out.

Ideea-i că indiferent cum s-ar afișa în fața lumii, tot nu știm cum sunt cuplurile în realitate. Și iată, atmosfera e acum de parcă murise cineva, iar Karen și Gabe încep și ei o mică ceartă pe tema „tu tot timpul vorbești mai mult decât mine/mă lași tot timpul să vorbesc numai eu”. Greu mai e și cu problemele conjugale, fiecare își ține propriul spate se pare.

Visit

Când Tom ajunge la Karen și Gabe, Beth îi roagă să-i zică că doarme și eliberează scena. Gabe vrea să-i facă noului venit un platou, dar Karen e-mpotrivă cu totul. Trebuia oricum să fie la Washington, nu să dea buzna la ei. E târziu, admite și Tom, însă se simte lovit sub centură și are nevoie să se explice. Mai josnic lucru nu există, aprobă și Karen, după care-i părăsește. Cât despre Nancy, ca să pară mai în regulă, Tom o etichetează drept travel agent și nu stewardesă. Mai departe, se întind la un pahar de vin.

Trăgând valiza după el, Tom se simte dezrădăcinat. Stă toată ziua la birou, însă nu vrea să se întoarcă de unde a plecat. Poate nu e o idee rea treaba asta cu Nancy. În plus, sexul cu ea e foarte intens, e o furie oarbă, afrodisiacă. Gabe avea impresia că-i vorba mai mult de iubire și încredere într-o relație, dar Tom e sigur de această dată de afirmațiile sale. Beth îl lua de mână, îl mângâia, dar ce mai e și asta când sexul merge către zero? Vrea și el să se simtă bine, nu să se gândească dacă o va mai face vreodată cu soție-sa sau nu. Adică ce viață de bărbat e și asta? Că nu ceruse altceva decât puțină afecțiune. Puțină, nu 24 din 24. Și fiind tot pe drumuri, a avut ocazii s-o înșele pe Beth, însă nimic nu s-a concretizat. Pe scurt, au fost femei cu duiumul să-l dorească și le-a refuzat pe toate. Pe de altă parte, Beth e acea femeie cicălitoare și cu privirea dezamăgită, așa încât relația asta nu mai merită întreținută doar pentru copii. Și chiar dacă „greșelile” lui Tom ar părea ireparabile, nu îi pasă de urmări, pentru că de la bun început nu a vrut sfaturi sau păreri de la Gabe, ci să fie ascultat. Și acestea fiind spuse, speră ca Gabe să nu treacă prin singurătatea acută de care are parte el.

Singles  

E vara de acu doisprezece ani și suntem la o casă de vacanță. Tom pare potrivit pentru Beth și e plin de sticle peste tot. Mereu au impresia că nu le-ajunge băutura și se fugăresc încontinuu. Ba se tolănesc pe pat, ba Tom se dă singur cu trotineta. Astfel, lipeala cu Beth, alias tipa care dansa singură pe ring la final, e aproape sigură.

Beth se-ntoarce de pe plajă. A mers să picteze și boemă cum e, nici nu știe cum a trecut timpul. Pentru artista noastră toate strălucesc și dragostea ei mai nou e oceanul. Și că tot veni vorba, nici n-a putut picta altceva decât lumina căzută pe trupurile oamenilor.

După ce fac cunoștință pentru prima oară, Beth îi spune lui Tom, fără să fie conștientă de asta, de primul său red flag. Și anume, vorbind cu gagică-sa la nuntă constatase că poate ar fi mers relația dacă i-ar fi dat mai multă atenție. În jurul lor sunt în continuare numai vin, gin, bere, nisip, dealuri și magie.

Tom în general le dă gata pe fete, deși e doar un amărât de avocat care ar vrea să facă ceva măreț pe viitor. Ea e freelancer și colaborează cu o serie de librării, dar își dorește să iasă din această schemă cât mai rapid cu putință. Urăște etichetările, cotidianul și consideră că a-ți arăta picturile cuiva e un dar și o dovadă de-ncredere. În plus, întâlnirea lor nu a fost ceva plănuit, din contră. Ceea ce face ca date-ul acestora să fie cu atât mai special.

Karen și Gabe sunt deja căsătoriți și le e milă de oamenii single, care încontinuu risipesc energie. Sunt tot timpul puși pe jar și tot timpul trebuie să pară mai atrăgători decât sunt. Agitați, ăsta-i cuvântul. Agitați și nestatornici. Tom ar vrea și el niște copii și să stea la casa lui liniștit. Însă după ce-i pune un plasture lui Beth, playboy-ul nostru se dă imediat la Karen, căreia nu-i vine să creadă. Și dacă Beth îl place, o place și el, deci n-o poate gândi mai simplist. La el, totul e un crush prelungit și lipsit de profunzime.

Spring

E primăvară și suntem acasă la Karen și Gabe. „Tati, unde ești, tati?” se aude pe fundal. Karen e în șoc total și trage concluzii despre decizia lui Tom. Un bărbat care nu scoate o vorbă, te înșală și apoi te anunță că se desparte de tine e ceva îngrozitor. Adică stai cu el ani de zile la rând și nu știi cu cine stai.

Indiferent, Beth devine intransigentă și-o roagă pe Karen să-și vadă de treabă. Cât despre ea, nici pe la atelier nu a mai dat și nu mai vrea să picteze defel. De la plecarea lui Tom a depășit această fază și oricum n-a fost cea mai strălucită muncă a ei. Pe deasupra, a și cunoscut pe cineva. Și surpriză, respectivul e un fost coleg de-al lui Tom! Se pare că și lui i s-a stricat căsnicia, așa că deja au destule-n comun. Și cel mai important aspect ar fi că toată iarna a mers la terapie, așa că mental se simte revigorată.

Prin urmare, noua sa cucerire nu e deloc un simplu flirt, iar lui Beth i se pare extrem de incitant să te strecori pe furiș într-o altă relație. Se mișcă repede, constată și Karen, trăgând-o de urechi că se-ncurcă mult prea repede cu o altă persoană. Poate-ar trebui să se redescopere pe ea însăși înainte ca să nu ia țeapă iarăși. Însă Beth chiar s-a-ndrăgostit de data asta fără tatonări, iar iubitul nou nu umblă cu ascunzișuri și știe să rămână deschis. Rezultatul? Se va căsători cu acest David și-și va acorda o a doua șansă, în vreme ce Tom a fost doar cineva prin care a trebuit să treacă (ca s-ajungă la colegu-so). Așa i-a așternut destinul, pentru cine nu-nțelege.

Beth se simte împlinită și-i deja pe drumul cel bun. Pe de altă parte, Karen crede că e vulnerabilă și ușor de impresionat, ceea ce e efectiv fals. Și știți vorba aia, habarniștii îs primii care știu ce-i în neregulă cu tine, pe când viața lor e vraiște. Cu ocazia asta, Beth o acuză pe Karen (pe drept) c-o vrea la pământ, nătângă și incompetentă, în vreme ce ea e, vezi Doamne, perfectă cu soțul ei perfect. Și având în vedere că prietena ei nu mai înțelege iubirea, pare să își bată joc de ea, în loc să o ajute.

Reborn

E primăvară și Karen e încă supărată pe Tom. Acesta discută cu Gabe despre potențialul său de armăsar pe care n-a avut ocazia să îl manifeste niciodată. Dar arată și se simte bine și el. Aleargă zilnic, face dușuri de înviorare, iar Nancy e din ce în ce mai îndrăzneață în comparație cu Beth. De cealaltă parte, Beth nu reușea să se simtă bine-n pielea ei, așa că nici nu se putea vorbi de satisfacerea unor dorințe. Ca atare, vârsta în toată povestea asta n-are nicio importanță – Nancy îi pune mâna pe cur sau îl ia de mână și i se scoală. E simplu.

Nancy știe să-l asculte, iar cu Beth, Tom avea impresia că intrase într-o comă. Ce mai, era mai mult mort decât viu. Și câinele a pus capacul de fapt. Aveau pești, pisici, nervi și probleme, deci mai câinele lipsea. E un preț prea mare dacă vrei o familie. Una pe care nu și-a dorit-o nicicând. Voia doar să nu le strice cheful lui Karen și lui Gabe cu necazurile sale (destul de serioase).

Replica pe care-o primește e destul de severă. În spiritul lui Karen, Gabe îl acuză și el de predarea armelor în favoarea noutății și incertitudinii. Pe scurt, îl vede ca pe-un copil care distruge-o jucărie de care s-a plictisit. Și nu oricum, ci așa, peste noapte. Aka de capul lui.

De partea cealaltă și entuziasmat cum era, Tom credea că Gabe se va bucura pentru el (și pentru faptul că e mai hotărât ca oricând). Nu mai poate trece peste provocările mariajului, peste glumele despre sex sau peste bârfele ieftine. Vrea s-o ia de la-nceput cu totul și ce-o fi o fi.

Asta e, îți bagi picioru` dacă-i nevoie. Decât să te trezești la 50 de ani cu realizarea asta (și cu părul căzut), mai bine așa, continuă Tom. Și nefiind nemuritori, de la o anumită vârstă nu ne mai putem permite să ne pierdem nopțile. Treptat, metabolismul se schimbă și el și nici vitalitatea nu mai e ce-a fost. Și chiar dacă visăm la anii tinereții, nostalgia nu ne ajută. Vrem să-i retrăim la infinit dacă se poate, în vreme ce familiile noastre ajung să fie lovite din plin.

Gabe pretinde că cel mai bine e să o iei ușor în viață și îl sfătuiește pe Tom să îi ia exemplul. Adică de ce să li se ducă prietenia la vale pentru o mutare greșită?

Dar Gabe e de fapt egoist la faza asta, pe principiul „de ce să sufăr numai eu”? Căci Karen e la premenopauză și nu mai e fata pe care-o știa.

În sfârșit, cei doi ajung să se îmbrățișeze și își iau practic adio. Înainte de plecare însă, Tom îi mai spune lui Gabe că nu va înceta să își iubească băieții, dovedindu-i încă o dată că mutarea sa a fost una corectă.

Gabe + Karen = ?

După discuția purtată cu Tom, Gabe i se confesează lui Karen. Îi povestește despre partidele nemaipomenite de sex ale lui Tom și de aerul de playboy afișat de acesta. În plus, simte că nu mai ține la el cu a sa minunată lume nouă cu tot… s-au îndepărtat unul de altul și s-au spus prea multe. Sau mai exact, Tom i-a spus-o prea verde în față lui Gabe, făcându-l să se simtă incomod și vulnerabil. La fel, Karen o compătimește și ea pe Beth, care a șters cu trecutul său pe jos și a luat-o de la capăt. Dar ce nu suportă amândoi de fapt este trezirea la realitate pe care le-au produs-o cei doi „supărați pe viață”.

Așadar, e oare Karen o intolerantă? Pentru că deja începe și ea să-și pună întrebări. Cât despre Beth, aceasta radiază și parcă a întinerit; Probabil o ajută și sexul (?). Se simte oricum acel aer când omul începe să constate că a judecat greșit. E mai greu la început, însă la un moment dat problema se consumă de la sine (și îndoiala ia sfârșit).

Karen și Gabe citesc în pat stând unul lângă celălalt. Gabe îi spune dintr-o dată c-a visat cum făceau dragoste și-i descrie cum se țineau în brațe ca în vremurile bune. N-aveau nevoie de absolut nimic, dar mai era un cuplu care îi analiza. Și ce surpriză, erau tot ei doi, adică alte două versiuni ale lor care-i studiau de pe margine.

Într-un final, Karen adoarme, însă Gabe se urcă cu picioarele pe pat și încearcă s-o trezească. Evident, acțiunea-i inutilă. Se așază apoi pe marginea patului și reflectă dezumflat, după care se culcă la rându-i. De-aici încolo, în sufletul său se instalează disperarea.

Și ce să vezi, Karen se trezește brusc și-l ia la rost pentru faptul că n-are niciodată nimica de spus, în special când vine vorba de lucruri importante. Plus că evoluția unei relații se bazează pe o comunicare solidă, iar el nu vorbește cu ea efectiv. În replică, Gabe îi motivează instant că obligațiile sale sunt cele responsabile pentru distanțarea sa. Adică mariajul lor va fi parcurs într-o rutină platonică care n-ajută pe nimeni. În rest, asta e tot, așa trebuie să fie, cu ipotecă, copii, cu deadline-uri și cu… plânsetele lui Karen, care îl întreabă cum de nu-i e dor de ea.

Pe scurt, s-au pierdut unul pe altul în mod definitiv. Astfel, părerile de rău sunt în van și ruperea se poate înfăptui în orice clipă, întrucât relația în sine nu-și mai are sensul. Până la urmă, fiecare trebuie să o ia pe drumul său și „la revedere”. Se îmbrățisează. Au greșit amândoi. Știu asta, dar pe mai departe e prea târziu pentru orice. Ceea ce-i destul de tragic. Și-au negat propriul instinct în favoarea familiarului și-a monotoniei.

Drept urmare, morala e să te retragi la timp. N-o lungi dacă nu merge. În schimb, omului îi e frică de nou fiindcă are impresia că îl va anihila cu totul. Pentru că alegem mereu ce credem că e în favoarea noastră, dar e o mare diferență între a crede și a ști. Și uite-așa, ne punem piedici singuri și-avem impresia că avansăm, când de fapt ori stăm pe loc, ori mergem înapoi. The End.

GALERIE FOTO AICI.

P.P.S. Drept bonus aveți aici și o mică completare: