ieri după biblio o iau înspre municipal. un tip cu dreduri salută o gagică cu picioare lungi. o prinde ușor de braț, îi zice: te admir.

ea scapă fără să se zbată, mergând mai departe în ritm de furnică: bine!
rastamanul: cum adică bine? și ridică mâinile în semn de mirare către amicul aflat la 5 m de el. ăla: las-o baltă, omule, și mănâncă-ți langoșu`, așa n-o să reușești. și-au început să râdă înfundat, fumați cum erau și cu foamea-n ei.

li se mai vedeau acum doar sprâncenele ridicate deasupra ochilor mici și învelitorile transparente, penetrate de ulei. le-au strâns apoi în pumn, aruncându-le la coș. apoi au urcat niște scări spre o firmă. iar eu am făcut o a patra roată pe drum cu bicicleta, fără ca ei să mă observe.