Stai şi citeşte.

Cum ai tu gluga pe căpşor, părul superb care îţi iese sărutându-ţi gâtul, îţi ţii palmele înfrigurate căuş şi mă aprinzi. Primul chibrit de la mine îţi încălzeşte palmele şi îţi luminează obrajii. Se stinge foarte repede, nu ai ţinut mâinile chiar cum trebuia şi un vânt rece… m-a stins.

Te grăbeşti să aprinzi al doilea chibrit, se aprinde din prima, ai fost puţin mai hotărâtă şi acum căldura lui îţi încălzeşte tot trupul. Te-ai pus pup, ca să te încălzeşti mai bine. Acum, lumina lui îţi acoperă faţa şi îţi aruncă două scântei în ochi.

Nu mai aştepţi să se stingă şi aprinzi al treilea chibrit de la focul lui. Acesta e unul puternic, îţi încălzeşte inima, îţi vindecă mâinile, cicatrizează un surâs  etern pe buzele tale, te ţine noapte de noapte în braţe, iar dimineaţa îţi suflă un parfum de cafea. Acesta nu se mai stinge, îl faci un ghemotoc mic, îl apeşi în pieptul tău şi acum mă poţi auzi, mă poţi vedea şi mă poţi simţi cu totul în tine. Nu mai eşti singură în sufletul tău, de acum înainte…

EU am grijă de tine acum! Am o cutie întreagă de chibrituri! Haide… primeşte-mă în tine… ştiu că ţi-e frig. Vino mai aproape, vino în mine, vino toată.