„Cu înflorituri de rugină. Legea junglei, dorm cu maceta sub pernă. Nu mai am nimic de oferit. Take care”.

Asta mi-a scris un prieten drag care, probabil din cauza incapacității mele de a mă exprima a înțeles dorința mea de a-l face să-și dorească mai mult, în critica adusă persoanei și caracterului lui. În viață, de la viață, am învățat un lucru: lumea întreagă nu te poate pune la pământ, ci doar prietenii sau familia. Se înțelege că funcționeaza și reversul medaliei, doar ei te pot ridica, totul este să vrei. Așa că dacă cineva îți întinde mâna, apuc-o, va veni un moment, poate, când o vei cere, sau caută iar ea nu va mai fi acolo.

Te poți adânci în muzică, muncă sau alcool, te poți lăsa să cazi în tine și să-ți pierzi orice strop de încredere personală; un timp, dacă ai fost o persoană cu un anumit set de valori morale și etice, vei fi înconjurat de mâini întinse, îți vor înnegri cerul doar pentru a te scoate la lumină, vor fi multe și vor face întuneric în jurul tău. Poate vei înțelege greșit menirea lor. Ele sunt acolo, să șteargă tot ce ai suferit aruncându-l într-o noapte, doar ca apoi să te smulgă de acolo și să-ți dea putere să deschizi ochii și să vezi că încă sunt persoane care, chiar dacă tu ai ajuns să nu te mai iubești, ele te vor iubi indiferent de ceea ce ești acum.

Cândva, tu ai făcut noapte în jurul cuiva și l-ai smuls, iar acum e timpul să te lași tu în voia lor și să vezi puțin în viitor. Totul este să spui, să vorbești, să nu te lași cuprins de indiferență, altfel vei arunca nori negri pe cerul tău iar mâinile, oricât te-ar mai căuta, nu te vor mai găsi.