Acest E.T. al Jazz-ului

N-am să insist prea mult cu scrisul de data acesta, deja mi se pare c-am notat destul, pentru că videourile şi galeria foto de mai jos vor spune, în esenţă, totul. Sau mă rog, nu chiar totul, dar măcar veţi avea la-ndemână o bucată considerabilă din ceea ce a însemnat performance-ul lui Erik Truffaz de joia trecută la Timişoara, fiind probabil unul dintre evenimentele anului în materie de muzică din întreaga ţară. Bine’nţeles, aici mă adresez celor dintre voi care sunteţi total pentru jazz şi vânaţi event-uri de genul pentru a vă satisface poftele melomane. Mamă, cum mă exprim.

Ok, haideţi să n-o mai lungim. Trecem pe scurt câteva lucruri importante în revistă, după care vă lăsăm cu muzica. Şi apropo de asta, îmi aduc aminte de ceea ce spunea anul trecut marele Kurt Elling la Festivalul Jazz in TM din Piaţa Operei (Timişoara), citându-l la final pe părintele beatnicilor, Jack Kerouac: „The only truth in this life is music.”

În primul rând, mă mir că am apucat să filmez şi ce vedeţi aici, nu neapărat pentru că a fost înghesuială, dar în total au fost vreo 800-900 de persoane din cei anunţaţi pe Fbk. S-a creat astfel o atmosferă intimă şi relaxată, dar şi una compactă, în care nu puteai sta prea mult cu camera-n mână, fiindcă dacă rămâneai în picioare, îi deranjai pe cei din spate.

Totul a fost ca un fel de gală absolută, mai ales pentru cunoscătorii genului. Sau mă rog, nu-mi vin alte cuvinte acum. Gala căpiţelor, ha, ha, da, pentru că localul timişorean care găzduise concertul fusese cochetul „La Căpiţe”, situat vis-à-vis de Universitatea de Vest din Timişoara. Aici mi-a plăcut faptul că e mult aer şi enorm de mult spaţiu. Mi-au plăcut podeaua din lemn şi butoaiele decorative, umbrelele de peste tot, foişoarele, verdeaţa, dulapurile comuniste expuse pe alocuri, şirul de beculeţe agăţate pe deasupra ca nişte podoabe ale serii, semnul cu „Iubim căţeii!”, copacii de pretutindeni, limonada gustoasă cu gheaţă şi mentă servită direct din blender, ospătarii, ospătăriţele, şi preţurile au fost şi ele destul de ok.

Mai pe margini şi în spate, existau nişte baloţi de fân pe care te puteai aşeza, iar pe ici-colo puteai observa mini-sperietoarele de ciori, colorate şi arătând ca nişte omuleţi de tinichea cu furca-n mână. Dacă erai doar puţin atent la detalii, n-aveai cum să le ratezi. Şi un local îşi câştigă renumele exact prin amănunte de soiul ăsta.

Bun, Am cam terminat, dar apropo de localuri, vreau să fac un mic anunţ, în curând se va deschide un club de jazz în Aradul Nou, aşa că fiţi pe fază & love what you listen to. Mai multe nu ştiu nici eu.

A trecut şi Festivalul de Jazz de la Arad, unde nu m-am dus de data aceasta, având convingerea că Lacul Pădurice nu e un loc propice pentru aşa ceva (Se aude, domnu` Văcean ?), numai dacă opreşti circulaţia de la Podgoria şi totodată nunţile cu manele de lângă, care anul trecut au acoperit cu brio instrumentele celor de la Adrian Gaspar Trio. Mă bucur că în ciuda acestui fapt, au revenit şi anul acesta, alături de cei de la Sebastian Spanache Trio, care sunt la rândul lor un grup extrem de sudat şi valoros al scenei muzicale româneşti. Normal, ăia care contează, nu Biţă sau Cotabiţă…

Urmează JazzTM-ul, care şi anul acesta va veni în faţă cu nume extrem de sonore, cum ar fi: Guillaume Perret & The Electric Epic, Liv Warfield, The Ruff Pack, Aufgang, Dianne Reeves sau Marcus Miller. Probabil aţi auzit de el, hi, hi.

Aşa că sfatul meu este să daţi o tură, mai este o săptămână şi până atunci şi aveţi destulă vreme să vă organizaţi. Festivalul se ţine în perioada 3-5 iulie, în Piaţa Operei din Timişoara. Restul informaţiilor le găsiţi pe site.

Şi nu în ultimul rând, să nu uitaţi de nebunia absolută de la Gărâna, festivalul din Poiana Lupului aflat la a nouăsprezecea sa ediţie. Daţi un click pe link-ul îngroşat şi veţi găsi tot ce trebuie să ştiţi legat de acest mega eveniment.

După ce veţi trece şi prin experienţa Gărâna şi dacă vă mai ţin picioarele, urechile, etc., veţi avea ocazia să participaţi la un alt super event, tot ,,La Căpiţe“ pe data de 31 iulie, unde va face spectacol formaţia Club Des Belugas (nu-jazz şi lounge), care a mai venit aici şi toamna trecută, ridicând lumea în picioare şi invitându-ne pe toţi la dans.

Acestea fiind spuse, vă las în compania unui mare muzician, şi anume, cel care m-a împins să scriu articolul de faţă, acest E.T. al jazz-ului francez, simpaticul şi dezinvoltul Erik Truffaz. Omul care ne-a făcut să credem pentru câteva ore că ne-aflăm pe altă planetă.