I clicked remove, but then I made this

d

I-am dat „remove photo” la ceea ce doream să postez. Pentru că știam că se va ajunge la chestia aia cu: „oh! The need for attention is strong with this one”.

Și recunosc, am nevoie de atenție. Dar nu de la mulți. Just one. Aia e de ajuns. E aproape interesant cum dăm „remove” la multe lucruri din viața noastră fără să realizăm că poate într-o zi ne trezim cât de dor ne e de poza aia.

Poate că ar trebui să existe doar opțiunea de :„ remove and store for later use”. Poate așa nu ne-am mai pierde atât de des pe noi. Poate nu ar mai trebui să ne tot căutăm pe noi înșine în aprobarea terților. Poate am reuși să nu ne mai dăm nouă „remove”, deși uneori este atât de tentant. Poate ar trebui să ni se permită ca la ceea ce suntem azi să îi putem da „remove and store for later”, dar nu merge.

E ceva înscris în codul omenirii care nu ne permite asta. Ori e „remove” cu totul, ori e „posted”. Nu există nici o cale de mijloc. Ori ești trist, ori ești fericit. Ori ești echilibrat, ori nu ești. Nu poți pur și simplu să fii și atât.

Mă întreb cum era viața înainte de „remove” sau de „posted”. Pentru că nu cred că „remove” sau „posted” au evoluat din ceva, ele pur și simplu au apărut, au fost create. Ce rol are „remove”? De protecție? Iar „posted” de afirmarea încrederii? Ar fi antonime, dar scopul lor nu se află în antiteză.

If you remove something it is lost forever, and if it’s posted then it is only temporary. Everything that is posted can easily be removed, whereas what has been removed can never be posted, it can only be reposted, and who wants that? Who is pleased to be reposted?

50840587_2649066908460072_2620817863249756160_n

Comments are closed.