Mai romantici ca francezii

Ai mei erau super 1

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „Ai mei erau super”
Regia: Cristian Ban
Scenografia: Cristina Milea
Asistent scenografie: Elena Gheorghe
Costume: Cristina Milea
Distribuție: Robert Pavicsits (Robi), Alina Danciu (Alina), Carmen Vlaga (Carmen), Roxana Sabău (Roxana), Ștefan Statnic (Ștefan)

Iată și povestea părinților noștri redată cu multă candoare de actorii de mai sus. Toți se nasc într-o eră greu de conceput, în care necazurile se împletesc cu extazul tinereții. Copilăria e adusă și ea în prim-plan printr-o serie de întâmplări demne de reamintit. Astfel, se creează o atmosferă caldă cu care putem relaționa ușor. Obiectele burdușite țin de decor și generațiile se unesc undeva la mijloc. Cred că umorul a făcut ca piesa asta să fie din ce în ce mai cerută, că-n rest ne-am săturat de vechile mentalități.      

Facultatea și copiii

Pe vremea alor noștri, studentele visau la Freddy Mercury, Mick Jagger sau mai rău, la Dan Spătaru. În dulap n-aveau mai mult de două rochii. Taică-to mergea la barul de noapte (și de zi) de la Astoria. Alte vremuri, dom`le. Ca să nu mai zic de mania sportului; oamenii erau efectiv niște atleți. Schiau, se dădeau pe role și știau să joace tenis. Frezele lor păreau neatinse.

Galanteriile erau la zi și formalismele la fel. Tata le știa pe toate și toate îl știau pe el. Orice îți spunea era ceva important. Ambii părinți aveau mai mulți prieteni ca tine. Pare de necrezut, așa-i? Mai ieșeai cu iubita la o savarină și ziua era încheiată. Dacă aveai în casă pick-up, un video sau televizor erai considerat bogat. Duminica cinai întotdeauna cu ai tăi.

Necăsătoritele purtau halate scurte. Rebelii fugeau de la țară la oraș, atrași de cinemauri și de biblioteci. Noaptea aveai felinarele aprinse și ziua admirai decoltee generoase. Cu animalele se pornea la păscut și se puneau la punct căsătorii. Părinții se mândreau cu copilașii lor.

Cu Lenuța chiuleai de la ore și mergeai la cinema. Angajarea te făcea și ea fericit. Copiii puteau fi concepuți în aer liber. Țărăncile își luau rochii lungi până la glezne. Concediul ți-l făceai la mare și Teleenciclopedia îți spunea de spermă.

Urmează suzeta, ceiucul, biberonul și pătuțul. Toate sunt diminutive. Schimbă pruncul, nu-l trezi și-ncălzește laptele. Bine că te uiți la fotbal!

Supraviețuirea

Albumul foto te duce cu gândul la trecut. Tatăl tău era un înotător grozav. Cel mai des, pe ștrand jucai un remi. Aveai sucul galben, roșu și cel verde. Numai după ce mâncai îți alegeai culoarea. Costumul de baie era dintr-o piesă. Mama te tundea după ultima modă.

Apar și rațiile din anii `80, cu standarde de calorii, statistici și experți. Cafeaua și cartușul de Kent devin monede de schimb. Becurile n-au voie să treacă de 40 de wați. În cameră nu trebuie să fie mai mult de 16 grade. În rest, îți luai o haină-n plus. Radiatorul venea după tine, iar la picioare te-ncălzeai cu foenul. Arătam ca niște neandertali cu cojoacele pe noi, așa că ne-am instalat o sobă de metal… ați ghicit, era ilegal. Cine mai poartă nădragi, șapte perechi de ciorapi și maieul îndesat în chiloți? Evident, doar o familie de cosmonauți.

Întreruperile de curent fuseseră o nouă bornă. Ligheanul era amicul tău de bază. Specialiștii ne-au călit pentru supraviețuire. Prin urmare, pe-o insulă pustie îți făceai culcuș mai bun cu resturile unei epave. Întunericul ne transformase în niște romantici. Astfel, și natalitatea era în creștere. Eu aș fi numit „programul” „Noaptea minții altfel”.

Ai mei erau super 2

Poveștile și granița

Toți ne doream un Trabant sau o Dacie. Aveam o pușculiță în care ne strângeam bănuții. Plecam la mare în sejur, dar tot în țară rămâneam. Paza de la graniță nu ierta nimic. Părinții munceau în Elveția și veneau înapoi cu cadouri. În consecință, erai singura din Pâncota cu păpușă „Barbie”. O dădeai cu parfumul mamei și aveai un trabant 601S. Mașina suferea anumite reparații, terminate mereu cu un șurub în plus. Apoi o împingeai. Din trei automobile vechi, tata făcea o Dacie nouă, cu faruri moderne, dreptunghiulare.

Noaptea ascultam povești și dormeam în pat cu părinții. La radio, stațiile erau inundate de limbi balcanice și de sârboaica Lepa Brena. Te uitai la comedii cu Piedone și când primeai vreun premiu, consta în niște dulciuri. Grație lui Popeye, mâncai și spanacul. Părinții te duceau în parc și-ți făceau mai orice poftă.

Pentru cozonaci, luai ouă de la Avicola. Bradul trebuia să fie perfect, un fel de sfidare a naturii. Instalația de Crăciun era becul de lanternă (sau o lumânare). Bomboanele se-nfășurau în ambalaje fake. Vănița se folosea la frământat cârnații. Saloanele aveau și ele aproape un deceniu și nu puteai să le mănânci.

Poezii pe de rost mai știe careva? Ah, nu? Atunci, sfârșit.

CLICK AICI PENTRU RESTUL PIESELOR DIN PROGRAMUL „LUNII PLINE”

Scrie un comentariu