Not to brag, but I am awesome
Ai ajuns exact la timp! Tocmai când lumea mea paralizată era pe o traiectorie de coliziune cu un vid sucombat de o lumină neagră. M-ai făcut să îmi intru din nou în ritm, să văd realul, să ies din zona boemă a vieții mele în care credeam banii doar foi și cuvintele ca fiind moneda curentă în iubire. Într-un sens, simpla ta prezență, printre paharele de vin, mi-a conferit o stare de echilibru, culmea, când tu ești atât de dezechilibrată. Nu înțeleg nici eu, stai liniștită, ia-o așa cum e și nu mai pune întrebări, that is my job… and my pleasure, actually.
Îmi place să întreb: de ce nu mă vezi, de ce nu mă crezi, de ce îi vezi pe ceilalți, de ce îi crezi pe ceilalți, de ce nu ai luat restul de la magazin, de ce nu pui zahăr în cafea? Și altele. Și altele… pe care le numesc eu user, mă folosesc ca un time filler, nu pentru că sunt interesate de persoana mea, ci de o simplă prezență umană amorfă, inodoră, incoloră și insipidă, un loc în care își pot vărsa supărările pe lume, după care se grăbesc și pleacă deoarece s-a făcut verde la semafor.
Ei, tu nu ești așa. Sau poate nu vreau eu să te văd așa, din moment ce nu te pot privi în mod obiectiv.
So for now, just enjoy my subjectivity because it’s awesome and it’s the only thing I am certain about.
Comments are closed.