Conceptul şi coregrafia: Ştefan Lupu
Instalaţia scenografică: Elena Dobândă şi Andreea Simona Negrilă
Producător: Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti

Pentru că activitatea mea pentru FITN se încheie cu acest text, vreau să îl felicit pe selecţionerul Claudiu Groza, care de patru ediţii reuşeşte să aducă numai piese ca lumea, proaspete şi valabile pentru toate vârstele.

Piesa demarează cu mesajul utopic „You were born free, so happy birthday, kid!” Apoi, pe scenă apar mai multe personaje, fiecare având probleme.

Băiatul virtual: La primul Pentium mi-am găsit identitatea, În şcoală nu toceam. La engleză treceam pentru că eram generaţia Cartoon Network. La mate-mi plăcea să descifrez ecuaţii, mă calma nespus. În facultă eram singur, iar acum am ajuns să sufăr, ducându-mi viaţa în ţarcul cu oi.

Fata dornică de măritiş:  Când aveam şapte ani voiam să fiu căsătorită şi-i luam mamei inelul de pe noptieră. La 14 ani eram gravidă cu colegul de bancă. Am dat la medicină. La balul de absolvire l-am întâlnit pe Bogdan. Toată clinica de la stoma mă invidia.

Băiatul virtual: Fiecare dintre noi ne aducem aminte de o întâmplare hazlie cu prietenul nostru cel mai bun. Împreună eram pe rând toate ţestoasele ninja. De la manete am trecut la joystick, de la Street Fighter la Mortal Kombat, de la GTA la CS şi-apoi World of Warcraft. Viaţa mea merge acum pe fibră optică. Gândurile şi emoţia le scot din Recycle Bin. Sentimentele le punem în Inbox. Totul face parte din Matrix.

Femeia duală: O urmăresc în fiecare zi pe vecina care-şi îngrijeşte orhideea. Sânii ei sfidează gravitaţia. Zâmbetul tău e artificial. Suntem mai proşti decât viermii care evită merele bune. M-ai lăsat la meciuri, eşti foarte disponibilă. Mi-ar plăcea să încerc o nouă fantezie. Avem impresia că putem schimba natura, c-o putem perfecţiona. Ea înjură. Eu îmi cer scuze pentru ea. Eu sunt romantică, tu eşti porno. Eu beau apă, ea mănâncă. Eu port fustă, tu pantaloni. Vrea să mă domine. Cine sunt? Am nevoie de ajutorul tău, am pierdut controlul.

Apare un Superman cu mască virtuală. Hai la tati, Sailor Moon! Dă chiloţii jos, ştii ce păţesc fetiţele obraznice. Oh, scuze, nu-i ceea ce pare. Ce bei, cafea? Ce zi e azi? De ce-ai venit? Să văd dacă eşti bine, îmi păreai foarte singur. Când e ziua mea? În fiecare an. Ce faci? Plec! Lasă, mă, căcatu` ăla!

Femeia de serviciu îşi pune şi ea căştile, iar restul dansează pe un ritm impus de GPS: Vă rog să-mi acordaţi întreaga voastră atenţie. Acum strigaţi ca la manele sau ca americanii, Go! Un cuplu se ceartă. Aşa-mi ziceai, că bărbaţii sinceri îs sexi. Ştii cum mi-ai făcut vaginul? Mai uscat ca plăcinta sau cozonacu` lu` maică-ta! Îi iese o fucking lipie şi aşa grandios vine cu ele la masă, de parc-ar fi sfintele moaşte. Tot uită să pună drojdie. Ce să mai zic de zahăr, e prin definiţie dulce, Rodico! Mama are diabet… Aş asemăna viaţa noastră sexuală cu coliva. Cine mi-ar mai aminti că consum prea mult gluten? Da, că după aia te beşeşti ca un porc. Ia-mi şi mie ceva dulce. Bine, atunci îţi iau rahat.

Discuţie între cei doi prieteni: Ştii cine face nuntă? Paşca, ăla care-a luat foc la chimie, care se căca pe el la orele de sport. Nu e ok să trăieşti aşa! Eşti blocat, nu mai dă lumea de tine. Fac ce vreau. Trăieşti virtual, lasă-mă să te ajut. Mi-am luat şi labrador. Îl cheamă Nelu, e super haios să le dai nume de oameni. Află că femeia mea e la fel de reală ca aroganţa ta. Du-te tu în pădure şi vânează mistreţi. Încerci să faci pe fratele salvator, dar sincer să fiu, mi se rupe. Viii cu viii, morţii cu morţii. Îmi iei singura chestie care-mi dă un sens. În loc să ieşim la o bere, stai cu iluziile tale. Contact uman zero. Tu erai Batman, eu eram tot timpul Robin. Nu am fost niciodată în vreo competiţie. Vine cineva şi-i stropeşte cu sifon.

Ce-i drăcia asta (?), se întreabă femeia de serviciu când vede ochelarii virtuali. Dă cu mopul, începe să cânte ca o soprană, dă de rai şi nici nu ştie. Se luptă cu nişte personaje dintr-un joc în persoana celor doi amici. Cea duală se dă cu capul de pământ. Se contrazice, râde isteric, vorbeşte de una singură. Strănută. Vă rog să mă scuzaţi, sunt ca şi posedată. Recită din Omar Kayam. Ai probleme? Un bărbat îi recită tot din O.K. Atunci ea se-nfurie şi scoate un pistol. Toată lumea mâinile sus! E nebună, dar fuge rapid! Acum, toţi se lasă-nvăluiţi de o bandă fosforescentă. Provine din geaca de forţă desprinsă de pe nebună.

Bună seara, domnule doctor. S-a terminat. Futu-ţi insulina mă-tii! Nu-mi place aici, replică duala. Ştiţi cum e s-auzi pe cineva râzându-ţi isteric în cap? E o piedică nervoasă, ca mai toate gândurile. Ce să mai zic de primul ei sărut… habar n-ai, d-le doctor. Aşa stau eu, pe întuneric, cu toate trăirile ei.

Virtual Boy descoperă gadgetul care repară singurătatea. Viaţa mea e OKOKOKOK. Nu ştiu cine sunt, simţurile mele nu îmi sunt de-ajuns. Mi-e frică de mine, de oameni şi chiar de prieteni. E mult mai simplu să fii singur. Vreau să mă plouă, să merg la mare, la un concert, să mă simt mahmur, să calc într-un căcat. Să sărut cu limba. Gata, nu mai am nevoie de niciun avatar. Nu mai îmi cer scuze pentru faptul că exist.

Urmează dansul cu gonflabila pe sunete de harpă. O dezumflă şi-o aruncă. La fiecare cinci zile se naşte alt milion de oameni. Lumea-i plină de burghezi care-i fac pe ceilalţi să creadă că-s defecţi. La final, păsările ciripesc, cum o fac şi eu de opt articole încoace. Ne revedem la FITN5!

Foto: Adelina Laura