Poţi oare să te îndrăgosteşti doar de nişte idei? Să ignori complet, să ştergi cu buretele persoana a cărora sunt şi să te îndrăgosteşti până peste cap doar de nişte idei? În definitiv, alţi oameni afirmă că sunt „îndrăgostiţi” de o persoană doar pentru fizicul ei, ignorând în aceeaşi măsură restul componentelor ce o alcătuiesc…

Însă pot eu merge până acolo încât să numesc aceste trăiri „dragoste”? Senzaţia e aceeaşi. Se manifestă la fel. Îndrăgostitul nu-şi mai poate îndrepta atenţia la nimic altceva, decât la iubirea pe care i-o poartă cuiva. Vrea să fie mereu, mereu şi mereu în preajma persoanei iubite, vrea neîncetat să-i audă vocea, să-i simtă prezenţa vie. La fel se manifestă şi această fascinaţie pe care o am pentru ideile respective. Doresc mereu să citesc mai mult şi mai mult aceste opinii. Simt mereu nevoia de a-mi hrăni mintea în proporţii tot mai mari cu ele… M-am „îndrăgostit” de un mod de gândire.

Dar acest mod de gândire provine, în mod firesc, din mintea unei persoane. Sunt create şi procesate de ea. Atunci nu ar fi firesc să fiu îndrăgostită şi de persoana respectivă, ca un întreg? Să vreau să ştiu totul despre ea? De unde provine, prin ce a trecut, care-i este viaţa? Şi uite că efectiv nu îmi pasă…Nu mă interesează câtuşi de puţin. Şi poate e cam nedrept… să smulg ideile dinăuntrul ei şi pe ea să o arunc la o parte, ca pe o carcasă goală…

Dar n-am ce face. Sunt captivată doar de perspectiva pe care o are asupra lumii înconjurătoare şi mecanismul care o face funcţională…Caut mereu pe internet tot ce găsesc şi nu mă mai pot opri din citit. Îi iubesc ideile, îi iubesc argumentele şi îi iubesc percepţia asupra vieţii.

Nu degeaba am văzut scris pe undeva :

„INTELLIGENCE IS ENORMOUSLY SEXY!”

Update. Răspuns la prima întrebare: Nu, nu poți…