Ceas deșteptător. M-am trezit. Mă îmbrac. Mă duc la baie. Mă spăl pe ochi. Tata nu e acasă. Mama face micul dejun. Radioul și televizorul e pe știri. Nu înțeleg. E armata rusă undeva la un oraș distanță de noi. Eu mă gândesc că nu mi-am făcut tema la matematică. Îi spun mamei că nu vreau ouă la micul dejun. Nu mă bagă în seamă. Îmi spune să mănânc ce vreau și apoi mă duce la școală.

Aud un șuierat și apoi o bubuitură puternică. Am ajuns cumva lângă perete. Sunt trântit pe jos, o gaură mare în peretele de la bucătărie. Mama vorbește, nu o aud. Am un țiuit în urechi. Sora mea! Unde e sora mea?!

Mama mă ia în brațe și mă scoate din casă. Sunt în fața blocului. Văd mulți oameni. Cei mai mulți cred că sunt pompieri, nu știu. Unde e sora mea?

A venit tata. Plânge. Își ia arma în brațe și pleacă. De ce pleacă? Acum a ajuns. Mama mă dă la o vecină în brațe, sunt înfășurat într-o pătură. Nu mi-e frig. Dar nu mi-e bine. Nu o mai văd pe mama…

Sunt într-o mașină, ceva îmi curge pe frunte. E sânge. Cred că sunt într-o ambulanță. Un om mă pansează. Aud un urlet. Mă sperii. Recunosc vocea. E mama… Unde e sora mea?

Omul din ambulanță îmi spune că totul e bine. Mă ridic. O văd pe mama. O văd și pe sora mea. E în brațele ei. E plină de sânge. Mama cade în genunchi. Sora mea nu spune nimic…

Sunt smucit. Se aud alte bubuituri. Ușile mașinii se închid. Am plecat. Mama a rămas afară. Sora mea a rămas afară.

Alte bubuituri.

Adorm. Mă trezesc. Sunt într-un spital. Asta știu. Mai mulți oameni vin în salon. Plecăm toți. Recunosc vecina. Îmi scrie un număr pe braț.

Ies din spital. Am ajuns la gară. Unde e mama? Unde e sora mea? Unde e tata?

Am ajuns în tren. Sunt cu mai mulți oameni în vagon. Adorm. Mă trezesc într-un loc ce nu îl știu. Oamenii vorbesc altă limbă.

Sunt singur. Încep să plâng. Dacă știe mama că nu mi-am făcut tema la matematică, mă ceartă. Unde sunt toți, unde sunt eu?

Homepage photo credit: Nancy Woland (Georgia)