totul funcţionează pe distragerea atenţiei, intimidare şi inducerea vinovăţiei (grija faţă de altul). aici apar: degradarea progresivă a emoţiilor înalte, sporirea falselor dorinţe sau elevarea banului şi a muncii; ne luptăm unul cu altul (clasele sociale) în loc să vedem realitatea şi criza libertăţii individuale care ne înconjoară: fabrici, reclame, mâncare, tv, emotivitate sporită, sex şi ştiri inventate. lipsa umanului în era capitalistă, ,,inutilitatea curiozităţii, a bibliotecilor, poeziei, filozofiei aplicate, muzicii, artelor,  filmului documentar şi artistic“, lipsa simţului critic (discernământ = a discerne), a viziunii, comunităţii şi legăturii cu spaţiul public (fundalul acţiunilor), toate sunt resimţite de fiecare dintre noi (sau vor fi). situaţia nu a fost nicicând mai gravă, aşa încât şcoala, religia şi interacţiunea socială şi-au pierdut orice relevanţă în ochii noii generaţii.