KINEMIERCURI – The End
26 august + 6 scurtmetraje = Teba
Despre aseară vreau să spun atât, a fost o selecție destul de bună, din care mi-l aduc aminte pe Mihai Gruia Sandu, unul dintre eroii copilăriei mele, mai exact actorul care îl juca pe Arlechino. Îmi aduc aminte eprubeta unui fizician transformată la un moment dat în nai, în liniștea camerei sale de studiu sau vibrația corzii lovite a unui contrabas, care-l făcea să tremure ca un fir lung și gros de spaghete.
Scriitorul și prostituata devin amici în „Femei”, și cine știe, poate chiar iubiți, nu ni se zice în film. În orice caz, personajul era cel al unei curve generoase, care nu-i ceruse niciun ban acestuia, decât pentru mâncare, băutură și taxi, întrucât a doua zi, intelectualul nostru nu realizase că partida îl costă și mare lucru nu mai avea în portmoneu. Ulterior, se uită împreună la televizor, femeia înlocuindu-i iubita plecată din nou în oraș fără el. Scena se termină subit cu fundalul acoperit de trupa britanică „Radiohead”.
În următorul film, un rapper sirian născut în România se gândește să-și schimbe numele din Mohamed în Ion (Mihai, etc.), plimbându-se cu iubita pe străzile unui oraș aproape pustiu. Se simt bine unul cu celălalt, fac glume, râd, și când pot, sunt mereu spontani. Alteori, tonul lor e grav și complet dezorientat.
Pe Mohamed Tomescu (numele de familie) îl vedem improvizând versuri pe un beat de hip-hop în apartamentul unor prieteni, unde, desigur, se fumează și se bea. La final, vorbește la telefon cu un amic (sau cu unul dintre părinți), menționând că în toamnă ar dori să meargă la Oktoberfestul din München, ca să scoată într-o lună o mie de euro rapid. În fața sa se află ruina unei clădiri, cu o gaură imensă în zidul de cărămidă.
Cel mai bun film a fost pe departe „Rio 2016”, adică povestea unor gimnaste și traumele prin care trec acestea pentru a obține niște medalii de tinichea. Ni se prezintă cum sunt manipulate și umilite de către antrenori și cum nu li se dă mâncare decât cu porția. Nu degeaba arătau ca niște vrăbiuțe. Au urmat crizele de plâns, flotările din mâini sau butoaiele cu gheață în care intrau pentru a-și calma durerea, văzându-li-se urmele de cretă din apropierea coapselor. Ca răsplată pentru efortul inuman la care erau supuse, atletele sperau la măcar două olimpiade, unde ținta era bineînțeles, podiumul.
Epuizarea de după antrenament era ceva de nedescris. În gimnastică n-ai voie să plângi sau să le spui părinților că ești tratat ca un robot. Trebuie să execuți perfect de fiecare dată, fiind în același timp chinuit, amenințat și stors de sentimente. Pe deasupra, nu mănânci altceva în afară de firimituri. Viața ta de copil rămâne netrăită, tristă, dură. Ești exact ca la armată, ca să nu zic Aschwitz.
Modul în care s-a filmat această peliculă mi s-a părut absolut superb, plus că în sfârșit cineva s-a gândit și la „fetele noastre”. Short-ul în cauză ne-a reprezentat la Cannes-ul din 2014 – în secțiunea necompetitivă denumită „Short Film Corner”, și este semnat de către Andrei Crețulescu, care a făcut o treabă foarte mișto. Dacă vede din greșeală articolul de față, de la mine are 10 pe linie. Și îl felicit tocmai pentru că în accepția societății, pe lumea asta trebuie să suferi ca să urci niște culmi imaginare și să dovedești majorității că ești capabil. Mă întreb de ce anume (?)
Din ultimul scurtmetraj (în total am numărat șase) mi-au rămas în minte două fraze, care ar rezuma esența acestuia destul de rapid: „Orice cuvânt are nevoie de aer ca să fie pronunțat” și „Vibrația este percepută inclusiv de cei ce nu aud”. Apoi, din punctul de vedere al imaginilor, a fost ceva spectaculos, de parc-ar fi fost desprins dintr-o reclamă. În rest, au luat pur și simplu niște noțiuni și le-au aplicat destul de facil, cu o cameră bună și multă emfază. Pe scurt, cam tehnic pentru mine, cam explicit și plin de intelect, mare lucru nu mi-a transmis. Frază după frază erai băgat pe tripuri științifice, în vreme ce un tip încruntat îți spunea la microfon how it`s made, având tonul unui expert. Au mai fost încă două filme, din care am reținut conversația destul de hazlie a unui văcar vorbind la celular, niște manele și știrile Andreei Esca.
Așadar, ultima ediție de TebaKinema din vara aceasta (continuă în septembrie) s-a încheiat cu un public numeros și cu lumina mașinilor care pătrundea prin poarta ușor întredeschisă, plecând apoi de pe tavan. Întunericul a fost desăvârșit, așa că oricine s-ar fi simțit ca la cinema pe parcursul celor două ore de proiecții.
Mai jos aveți lista completă a filmelor difuzate, în caz că vreți să aflați mai multe detalii. Eu unul, mi-am notat două titluri, Femei și Rio, au fost cele mai ok.
Încă o chestie, îmi place că s-a păstrat obiceiul cu dozele de bere și fumatul înăuntru, așa încât restricțiile n-au fost niciodată punctul forte al organizatorilor. Și apropo de bere, mă bucur să contribui cu cât pot pentru Teba, măcar în ziua respectivă, decât să-mi procur alcoolul de la vreun ABC.
Vineri vă așteptăm din nou la Kinedok și înainte, la o expoziție faină, cu începere de la ora 18:00, intitulată Fragments of our indentity.
LISTA CELOR 6 FILME + SYNOPSIS:
Acordajul profesorului Octav // r: Germain Kanda // 31 min
Octav, un cercetător în domeniul fizicii, descoperă că nu mai poate zâmbi. Caută metode pentru a-și trata problema, însă fără niciun rezultat. În final, găsește soluția, prin intermediul muzicii…
Scurtmetrajul a câștigat Premiul Criticii la Festivalul Internaţional de Film Studenţesc CineMAiubit în 2014.
——————————————————————————————–
Brigada neagră (2013) // r: Andrei-Nicolae Teodorescu // 22 min
Elvis, Jan şi Raţă, trei tineri dintr-un sat uitat de lume visează la o viaţă mai bună. Visul pare a deveni realitate atunci când planul lor cel mai nebunesc este pus în aplicare.
Brigada neagră a fost nominalizat la Premiile Gopo și a obținut premiul întâi la categoria ficțiune, în cadrul Festivalului Internațional de Film Studențesc FFeST în 2014.
——————————————————————————————–
Femei (2014) // r: Silvia Popescu // 13 min
Un bărbat la 50 de ani, scriitor cunoscut, bețiv și afemeiat, găsește rezolvare pentru frica lui cea mai mare. O incursiune în bucătăria relației bărbat-femeie.
——————————————————————————————–
Mohamed Tomescu (2014) // r: OlesyaBortnyak // 24 min
Mohamed Tomescu este un tânăr sirian care compune muzică şi trăieşte împreună cu bunica sa în satul Vama din judeţul Suceava, departe de războiul din Siria, dar, din păcate, şi de tatăl său natural.
Filmul a câștigat premiul pentru Cea mai bună imagine la Astra Film Festival în 2014.
——————————————————————————————–
Rio 2016 (2014) // R: Bianca Rotaru // 29 min
O altfel de copilărie. Două gimnaste, Teodora şi Andreea, de 13 şi 11 ani, se antrenează pentru a intra în lotul naţional de gimnastică. O poveste despre ambiţie şi vise, despre bătălia cu sinele. Întrebarea finală este: cine va merge la Rio?
Scurtmetrajul este câștigătorul secțiunii Confrontations-documentary la Fresh Film Fest din Praga în 2013.
——————————————————————————————–
Vibrația (2013) // r: Germain Kanda // 14 min
O expunere a fenomenului vibrației pornind de la teoria fizică la variatele sale modalități de manifestare și percepție, prin instrumente muzicale, voce, dans, stări emoționale sau chiar materie. O trecere captivantă prin lumea noastră fizică și spirituală.
Filmul a câștigat Premiul Gopo pentru Cel mai bun film de scurtmetraj documentar în 2014.
Foto: Iulian Leonard
Notă ! Este ultima ediție de Tebakinema din vara aceasta, în septembrie se va continua cu alte filme mișto.
Am adăugat şi în articol. Ne vedem şi în septembrie la TEBA !