Fragmente din timp
Inevitabil, fiecare creație este o reflecție a vieții autorului. Deseori, intervine și viziunea celui care creează. Celui care înregistrează, imortalizează, imită, modifică sau inventează fragmente, imagini sau obiecte. Reale sau ireale. Scopul e de fiecare dată același, dincolo de încadrarea în accepțiunile universale (ori personale) ale artei: acela de a rezista timpului.
Sâmbătă, 24 martie, în ceainăria librăriei Cărturești a avut loc vernisajul expoziției „Frammenti” a italianului Giancarlo Mariniello. Intenția autorului, din câte mi se pare, e să ducă mai departe percepția timpului dintr-o perspectivă pur artistică, fără să se amestece în teorii metafizice. Maxim, metafore… nu știu cât de metafizice. Fiecare ceas avea o altă nuanță fiindcă… fiecare oră, minut sau secundă înseamnă o altă stare. Iar cum starea nu se poate colora, decât identificată cu o culoare… iată că ceasul da. Nu în ultimul rând, poate fi, dincolo de utilitatea lui, un obiect de decor. Poate servi arta uzului casnic, poate avea un simplu rol decorativ? Transpusă în monotonia (sau, dimpotrivă, diversitatea) zilelor mai mult sau mai puțin colorate? …încercarea moarte n-are. Cum nici timpul …teoretic.
Expoziția mai cuprinde și câteva picturi și colaje „crăpate” din – și dincolo de – realitate. Pătate, „alterate”, evidențiate și înfrumusețate de culori… fiindcă realitatea se schimbă odată cu timpul.
Culorile însă, din fericire, rămân.
Comments are closed.