Pelicula „Raving Iran” la Cinema Arta, în cadrul programului pe luna noiembrie
Genul: Documentar
Regia: Sue Meures
Anul apariției: 2016

Când iubirea pentru muzică ajunge pe mâinile statului, toate visele lui Anoosh și Arash se fărâmițează. Regimul e aprig și lumea Vestului e în mare interzisă. Să vedem, așadar, cum vor înfrunta cei doi regulile Iranului.

De capul lor

Anual, în Iran au loc sute de arestări privind chefurile rave, considerate ilegale. Hainele „ciudate” sunt indecente, iar în rest ești satanist. Orice compact disc frapant va fi luat drept o ofensă. În numele moralei se naște și cenzura, deci absurdul e pe acte. Astfel, frica devine constantă, în timp ce autoritățile defilează pe străzi. De aceea, multe scene au fost filmate cu telefonul.

În trecut, Anoosh a făcut pușcărie pentru echipament. Așa că, de data asta, locația trebuie schimbată; când ai cicatrici pe față, cred și eu că ești în gardă.

După mari eforturi, duoul nostru apucă să cânte în deșert. Nevoia de bani și instrumente e-n continuă creștere. La fereastră îi așteaptă poliția și nimic nu mai e sigur. Alcoolul și drogurile sunt interzise, iar libertatea de expresie a ajuns la zero.

De dragul răsăritului, party-ul se mută pe un deal izolat. Fețele blurate completează tabloul și lumea începe să se adune. De data asta, Blade and Beard o scot la capăt neatinși. Pe numele lor real, dj-ii Anoosh Raki și Arash Shadram vor să scoată un album cu tot cu licență.

Își doresc și permis pentru postere, website, un concert live și design. Află pe loc că n-au voie cu conceptul ales, limba engleză sau cu minunățiile Vestului. Dacă scrie „Made in Iran”, atunci e ok, întrucât ține de reclama țării. În rest, orice-nseamnă soliste, piercing-uri sau nuditate se poate tăia de pe listă lejer. Minus muzica la pian și cea tradițională, nu ai ce să cauți cu aere de house.

Pentru print e nevoie de permis de la guvern. Casele de discuri sunt verificate (și la cerere închise), așa încât nici mita nu are valoare. Nu mai vorbim de implicarea serviciilor sau de genurile muzicale interzise peste noapte (cum ar fi metalul). La creațiile cu iz politic pedeapsa e executarea.

Urmează printările-n secret și refuzurile de rigoare. Iată, fără o copertă safe, nici dracu` nu-ți cumpără discul. În plus, chiar și când îl faci cadou, trebuie păstrate aceleași aparențe.

Zâmbind

Anoosh și Arash își dau seama că se irosesc în Iran, așa că aplică la diverse festivaluri cu deadline-uri și tot tacâmul. Pe scurt, își doresc enorm să devină refugiați cu acte în regulă. Dacă nu pot obține azil social, se vor reloca ilegal. Cu viza și pașaportul îi va ajuta ambasada contra cost. Evident, la graniță, fugarii nu au nicio șansă. Te umplu de gloanțe și la revedere.

Cei doi primesc și invitația la Street Parade-ul din Zurich. De fericire, ar zbughi-o goi până la moschee.

Partea care vine e mai complicată. N-au călătorit în Europa niciodată și află de problema limitării emigranților. În consecință, sunt încurajați să rămână acolo și să-și rupă actele.

Din glumă-n glumă, Anoosh își părăsește iubita pentru un trai împlinit, cu toate că-i etichetat nesătul și egolatru. Pe de altă parte, Arash e cam răutăcios. Poate și din cauză că nu lasă nimic în urmă.

Aterizați în Elveția, Blade and Beard se cazează și acordă un interviu. Acum stau la hotel, mirându-se de prețul benzinei.

Cei de-aici sunt șocați să afle de povestea lor. Evident, în Iran scena e doar underground, adică și nivelul este sau nu este. Mai exact, lui Anoosh și Arash li s-a acrit de compromisuri. În schimb, Festivalul „Lethargy” e plin de oameni arătoși și muzicieni. Iată cât de mult contează atmosfera și respectul.

Cât despre dj-ii noștri, își doresc o viză Schengen. În sfârșit, lumea arată ca o posibilitate. Vor să cunoască oameni noi și să fie liberi. Așadar, au nevoie de un avocat.

Între timp, mamele-i sună și îi bat la cap, dar ei nu mai „pot” s-ajungă la aeroport.

Notă! Pe parcursul filmului, Anoosh e arestat din nou.

Pe Blade and Beard îi puteți asculta aici

Filmul integral (netitrat) aici: