Titlul descrie punctual ce-am trăit la concertul Omega (dedicat Zilelor Maghiare) din Piața Reconcilierii. Să mă șocheze oare faptul că n-a scris nimeni despre asta? Mă rog, minus jurnaliștii de la Pressalert, da` ăia țin de Timișoara. Ce vreau să zic e că de la Uriah Heep n-a mai fost un asemenea event. Prin urmare, cum să treci, Doamne, pe lângă așa ceva? Nici măcar promovarea n-a prea existat. Sigur, ungurii, cuminți, și-au notat în calendare, dar restul arădenilor? Când aflase vestea, până și doamnei de la Non Stop îi păruse rău. Și câți n-ar fi participat cu intrarea moca…

Până una-alta, platoul s-a umplut, iar audiția a durat în jur de două ore. Artiștii au avut o evoluție de zile mari – mai ales la anii lor. La final, veți observa cum au dezvoltat maeștrii în fiecare stil posibil; n-am uitat nici de fetele de la vocals și chitară. Variațiile s-au scurs în cele patru bisuri, pe când eu am filmat o bună parte din spectacol. Degajați și pozitivi, membrii Omega „treceau” prin explozii, lasere și artificii. La pachet au intrat și vestitele proiecții.

Cel mai simpatic și săltăreț mi s-a părut tobarul (Debreczeni Ferenc). Cine știe, poate-a stat prea mult pe scaun. Cât despre mine, m-au apucat durerile de spate. Respectivii fac asta de câteva decenii, iar eu obosesc doar uitându-mă la ei. Practic, textul meu i-o scuză pentru clipul de pe Youtube.

Mai departe, vă las cu discografia stufoasă a celor de la Omega, nume ce-i unește cu tainele universului. Și cine-mi spune că nu e așa, trăiește probabil pe altă planetă. Sunt efectiv niște titani cu un repertoriu unic. Ba uneori sunt susținuți și de ditamai orchestra.

La fel ca la Uriah Heep, vigoarea acestora a depășit orice așteptare. Pentru asta, publicul i-a aplaudat intens, readucându-i pe scenă. Astfel, lumea s-a umplut din nou de culoare și lumină, iar mașinile de fum și-au făcut și ele treaba.

Vibrațiile degajau emoții explozive, la care se adăugau surprizele și bucuria. N-au fost incidente, n-au rămas gunoaie-n urmă, deși ceaunele stăteau amplasate peste tot. Nu mai vorbim de beri și plăcinte. De fapt, asta era fața invizibilă a versurilor. Pe deasupra, oamenii au plecat încolonați – fenomen destul de rar în țărișoara noastră.

La rândul lor, cei de la Omega ne-au mulțumit pentru prezență, atât în piață, cât și pe rețelele de socializare. Îți dădeau senzația că-i știai de-o veșnicie la câtă căldură împrăștiau.

P.S. Faimoasa melodie „Gyöngyhajú lány” a devenit recent soundtrack-ul filmului „Mid90s”. Să nu cumva să nu-l vedeți, e o raritate.

Notă! De-a lungul carierei, legendele noastre au vândut peste 50 de milioane de discuri, deși majoritatea sunt în limba maghiară.

Scurt istoric

Omega s-a fondat în anul 1962, ajungând în scurt timp o emblemă a rock-ului european. Trupa a fost dizolvată în 1987, însă membrii acesteia s-au reunit în ’94. Totul a-nceput dintr-o joacă în liceu, după care numărul fanilor s-a înmulțit rapid.

Primele albume aveau un aer psihedelic și erau influențate de stilul Beatles-ilor. Abia apoi au apărut hard-rockul, space-rockul și rockul progresiv.

Celebra piesă „Fata cu părul perlat” a fost transformată în „White Dove” de către formația „Scorpions”, iar Kanye West a preluat-o fără acordul maghiarilor. Printre alte prelucrări, le mai menționăm pe cele din Yugoslavia, Lituania, Cehia sau Polonia.

În 2016, s-au stins saxofonistul și tobarul (cel de-al doilea la o lună distanță), însă Omega își urmează în continuare destinul. Eu, pe de altă parte, mă voi opri aici, nu înainte să vă urez vizionare plăcută.

GALERIE FOTO AICI