Am terminat. Nu mai am nimic de zis, de adăugat sau de completat. Pentru mine, cartea a ajuns la final, am întors și ultima pagină, am închis coperta și am rămas acum cu nimic. Mă simt doar mai obosit, mai înrăit, trist și furios. Nu mă simt mai fericit sau mai înțelept. Poate dacă aș fi descoperit înțelepciunea din finalul cărții, ajungeam și eu mai fericit decât înainte. Dar nu este așa.

Cred că nu am fost atent atunci când am citit cartea, pentru că nu am întrebări, dar nici nu știu să spun ce am învățat din carte. Nu am învățat nimic. Poate doar că simt că fac totul în zadar. Pe degeaba. Nu simt bucurie, nu simt fericire. Nu cred că am simțit-o vreodată. Totul este așa cum este. Trecător. Praf. Un fir de praf, luat de vânt. Și nimic ce rămâne în urmă. Doar gol.

De aceea am hotărât, și o spun la plural pentru că am hotărât eu și sufletul meu, să nu mai încerc să îi fac pe alții să înțeleagă ce simt eu. Pentru că nu are rost. Why would they care? Și dacă o fac, o fac doar la modul declarativ. Sincer… nici nu ar trebui să le pese așa de mult încât să le afecteze viața. O viață avem toți. Cum alegem să ne-o petrecem e alegerea noastră. Așa că am hotărât, din nou plural, că we will be the same guy pe care îl știu toți. Funny, cu glume și pranks.

Bring out the clown! And we will… only survive.