Controversatul grup de artiști „Baraka” a participat cu o instalație, la Galeria de Artă Delta din Arad, în cadrul „Sculptura în patru discursuri” – o expoziție nonconformistă pe care organizatorii o descriu drept o radiografie a sculpturii contemporare care-i provoacă pe oameni să renunțe la ipocrizie.

Instalația prezentată la Delta, „Fuck me baby; yee, yee” se vrea „o replică a cetății Aradului, sub forma a șase piese, trei module din lemn și lână, două module sonore și unul simbolic. Modulele sonore, arată artiștii, pun în discuție haosul prin vibrații și zgomote înregistrate în oraș, alături de frecvențe Hertz. Sunetul mișcă aerul în jur, odată cu el bucățile de bandă magnetică și aripile a câtorva mii de muște, care au fost crescute în mod special în acest scop. În condițiile expunerii la același zgomot și la același volum, materialitatea organică (aripile de muște) și cea anorganică (banda magnetică) răspund brownian la frecvențele sonore creând diferite structuri grafice. Dincolo de aceasta, cele trei module din lemn și lână duc instalația la un alt nivel de percepție, ajutate de sunetul scenelor erotice care acaparează spațiul. Încăperea devine astfel o ”cetate” a plăcerii și a haosului, simțurile stimulate fiinad auzul și văzul. Crucea care completează instalația nu face decât să accentueze contrastul dintre viață și moarte”.

Cei patru artiști care formează grupul Baraka (Paul Feier, Adrian Popa, David Iancu și Mihai Toth) au participat la expoziții și evenimente culturale locale și internaționale, rezidențe și tabere artistice în străinătate (Ungaria, Serbia, Argentina) și dețin deja premii importante din partea Uniunii Artiștilor Plastici.

Trei dintre membrii Baraka sunt arădeni, iar unul dintre ei, Mihai, e din Timișoara. Noi l-am întâlnit pe unul dintre arădeni, pe David, cu o zi înainte de deschiderea oficială a expoziției, chiar după ce a aranjat instalațiile în galerie, și l-am rugat să ne spună câteva cuvinte despre arta Baraka: „Am adus o instalație din mai multe obiecte. Într-o parte sunt obiecte de sunet, mișcare și materie care este imponderabilă, iar în cealaltă parte, e materie moale, lâna, combinată cu paleții. În arta noastră e vorba de o parte a erotismului în societate. Încercăm să invităm oamenii să renunțe la inhibiții”, ne-a spus David.

Și ce provocare este asta, într-adevăr! Această renunțare la inhibiții e destul de greu de pus în practică într-o țară atât de pudică precum România. Nu putem să nu ne gândim la experiența pe care grupul Baraka a avut-o la Revolution Festival, în Timișoara, unde creațiile lor cu penisuri au pornit un real scandal la festivalul de la Muzeul Satului Bănățean, ajungându-se chiar să li se ceară demontarea expoziției. Ținând cont că într-un oraș deschis și efervescent cum e Timișoara s-a pornit un asemenea scandal pe o temă, în fapt, atât de banală și des întâlnită în arta universală contemporană, nu ne e greu de înțeles de ce la expoziția din Arad tinerii au preferat să renunțe la prezentarea penisurilor și s-au rezumat doar, ca elemente sexuale, să folosească gemetele din fundalul sonor și textul de pe crucea de tablă dintr-un colț al galeriei.