iata ca, in sfarsit, am apucat sa particip si eu la un seminar legat de jurnalism si mass-media, sperand sa imi descopar talentul de scriitor/jurnalist si, poate, cu aceasta ocazie sa invat ceva nou.

cu toate ca data si ora au fost putin cam… nepotrivite, ca sa zic asa, deoarece noaptea din urma fusese cam lunga si plina de intamplari prea putin importante pentru a fi mentionate; in fine, sambata, pe data de 08.10.2014, dupa vreo doua ore dormite, inca ametit si cu beregata deshidratata, am pornit spre centrul aradului, cu drag si asteptari mari, insa fara prea mult chef.

de indata ce am pasit in forum, in jurul orei 10:30, am fost intampinat de Tina, organizatorul principal al acestui seminar. cu un zambet larg, cam matinal pentru gustul meu, mi-a oferit o ceasca de cafea fierbinte imposibil de refuzat, si niste chestii de rontait, mult prea uscate pentru starea mea de semi-ebrietate. dupa o scurta asteptare si vreo trei tigarete fumate, s-a adunat un pumn de tineri si prima parte a seminarului a inceput. din pacate, am ratat mare parte a acestei prime parti pentru ca am fost rugat de un prieten drag sa-l ajut la… carat de mobila. in mijlocul bulevardului. plin de lume.

intr-un final, ajuns inapoi chiar la sfarsitul prezentarii lui Thomas, ne-am suit cu totii in dubita alba si am pornit, incetisor, spre studioul West TV, pentru un tur al studioului. am ajuns si acolo cu bine, fara evenimente prea mari pe drum, cu exceptia unor glume imature si multe rasete zgomotoase. o doamna slabuta si inalta, putin trecuta de floarea varstei, al carui nume nu il retin, ne-a condus in interiorul incintei, de-a lungul unui hol presarat cu usi pe ambele parti. apoi, dupa o lunga si extenuanta escaladare a multor scari, am intrat in ce parea sa fie studioul principal.

fiind sfarsit de saptamana, nu se intamplau multe, doar zgomotul facut de noi, in principal eu, plangandu-ma ca mi-e sete. ne-am asezat cu totii pe canapele si fotolii in incaperea unde se filmeaza buletinul de stiri si diferite emisiuni. bineinteles ca am inceput iar cu glumele prostesti, pe seama auto-intitulatului nou presedinte al tarii, Sergiu, numit de altfel si “frisca”. inca o scurta plimbare, mai o prezentare a echipamentului, apoi, cineva a venit cu stralucita idee de a ne filma pe noi, cum prezentam stirile. din fericire, nimic serios, in direct, doar de proba, ca se ne facem o idee despre cum e sa fi prezentator de stiri.

saracul frisca, cutremurat de emotii, s-a oferit sa fie primul. evident, am continuiat cu glumele pe seama lui, am ras, apoi a urmat randul meu. dupa ce mi-am reglat scaunul la inaltimea potrivita, am scapat lavaliera pe jos. m-am chinuit un pic, aplecat pe sub birou, sa gasesc microfonul minuscul. dupa ce l-am agatat de gulerul camasii, mi s-a spus sa citesc de pe oglinda montata in fata camerei de filmat un text ce continea stirile zilei. usor de zis, insa mai greu de facut, dat fiind ca textul, in loc de diacritice, avea semne de intrebare…

in spatele meu, ceilalti faceau semne, cu degete, limbi si alte alea, incercand sa imi distraga atentia, insa fiind prea concentrat asupra textului, nu bagasem de seama ecranul care difuza imaginile preluate de camera. dupa ce mi-am terminat stirea, i-am lasat si pe ceilalti sa isi asume rolul de prezentatori. apoi, inainte sa plecam, ne-a fost oferita ocazia de a ne testa vocile. intr-o camera claustrofobic de mica, izolata fonic cu doar un microfon in mijloc, am intrat fiecare cu un text in mana. unii au cantat, altii au facut “rap”, altii doar au stat si s-au holbat la noi cum ne facem de cap. la sfarsit, am ascultat inregistrarea, ne-am prapadit de ras inainte sa vina “mai-marii” cu vesti cum ca tre’ sa plecam, sa luam masa impreuna.

asta a fost, ne-am luat ramas bun de la doamna simpatica si restul personalului, am coborat infinitele scari, si din nou am ajuns in renumita duba alba. ce-i drept, mai putin renumita ca cea albastra si cu mai putina istorie, dar asta e pentru cunoscatori. cu un “doua punte si D mare” pe fata, revenit din mahmureala si satisfacut de placuta vizita in studio, am pornit spre forum. a urmat o masa regala din partea casei, apoi un joc ciudat si, sincer, putin periculos, cu scopul de a ne reveni din moleseala de dupa masa. s-a lasat cu mult ras, unii au fost aproape de plans chiar, dar in mare a fost o experienta placuta si interesanta din care am prins cate o bucata de informatie.

cum ar fi, sa nu incerc “fruchtsalat” acasa.