Kinema Ikon, sezonul 2, ep. 10 + Kinedok la TEBA, ep. 5

31 iulie, 2015 – Suntem în camera celor de la Kinema Ikon și ne bucurăm de ultima lucrare din acest sezon 2, aflat la final cu o lucrare de excepție. Este vorba de „Mașina timpului” lui Călin Man, pe care o puteți vedea încă o lună de aici încolo în sala KINEMA IKON din cadrul Muzeului de Artă, aflată la etajul doi.

Să mergeți neapărat, la intrare veți da de niște ciocolată cu vișine și de o cutie cu ouă Kinder. Prin urmare, vă veți alege cu o nouă jucărie pentru colecția voastră de pe raft.

După un pitstop la KF pentru vin și capuccino, ajungem  la Fabrica Teba, unde în prima hală avem parte de o expoziție cu mașini ale viitorului, cu multe afișe și postere în jur, unele realizate în colaborare cu studenți la arhitectură de la Universitatea de Vest, Timișoara, respectiv Universitatea Aurel Vlaicu, Arad.

Printre alții, i-am observat pe regizorul Titus Muntean (responsabil cu discuțiile ulterioare legate de filmele din fiecare vineri din cadrul seriei „Kinedok”) pe domnul Didilescu, coordonatorul mișcării Amifran și directorul Bibliotecii Județene, Arad, și nu în ultimul rând, pe  artiștii Adrian Sandu și Sorin Neamțu.

Ca de fiecare dată, la barul din a doua hală puteai găsi bere la un preț rezonabil. Mai exact, lăsai cât considerai într-un borcan de 1700 ml. Lângă pult erau împrăștiate și programele Kinedok, printate pe niște pliante extensibile, pentru a cuprinde într-un mod comprimat întreaga perioadă a festivalului.

Ocupându-mi locul și așezându-ne cu toții, m-am uitat la scaunele vecine, realizând că sunt multe fețe noi care s-au decis să viziteze Fabrica Teba.

La testele de sonorizare, boxele imense din față s-au auzit excelent, iar fâșiile negre din pânză curgeau până jos, suflate de un vânt ușor și susținute inventiv de niște role lungi de carton, rămase de la materialele cu care s-a lucrat.

Filmul „Lumea lui Daniel”, regizat de Veronika Lišková (Cehia), are în vedere un subiect mai mult decât sensibil, și anume pedofilia ca orientare sexuală diagnosticată medical a unui student de la Litere.

Sincer, mie nu mi s-a părut cine știe ce, cap-coadă, lungmetrajul a fost plat, onest și fără crescendouri spectaculoase, iar pentru asta nu ai nevoie de un ochi format, așa cum l-aș avea eu sau oricare alt cinefil.

Documentarea și cadrele au cam salvat filmul.

Vorbind cu lumea, am înțeles că publicul care vine la filmele de la Kinedok este unul educat și interesat de filmele estice, acestea fiind în strânsă legătură cu natura noastră balcanică.

În mod normal, la un film despre un pedofil homosexual, nu te-ai aștepta să ai toate scaunele ocupate și să fie și liniște pe tot parcursul peliculei. Și spun asta pentru că liceenii aflați la TEBA pentru proiecția documentarului au venit cu empatia la ei și păreau absorbiți de ceea ce se întâmpla pe ecran.

După film, regizorii Titus Muntean și Rareș Hanțiu au discutat pe temă, disecând subiectul cu cei rămași pentru dezbateri.