Tempo(ral) ikon – Tech to the future

masina timpului main

Sezonul doi al serialului de expoziții marca kinema ikon se încheie cu „Mașina timpului” (episodul 10), o expoziție de reVoltaire și Ileana Selejan.

Pentru câteva ture de impresii ulterior-virtuale, o mașină [cândva un Opel Omega B Facelift (?)] a fost readusă în era sa post-mortem de către kinema ikon, oferindu-i un rol distinct, acela de a fi o punte de legătură dintre trecutul Mașinăriei și aerodinamica viitorului virtual.

 

La semnalul următor, va fi ora

de Ileana Selejan

Drumul se asterne lent, cursiv, ca o poveste lunga / sau o pisica lenesa (depinde) tolanita la soare. Traversez campul ars de canicula in viteza. E tarziu si nu e vreme de pierdut. Pe langa liniile de inalta tensiune, doar asfaltul incins imi contureaza privirea. Reper stanga-dreapta, nord-sud-est-vest, 360 de grade, trasez o diagonala, couleur gri deschis — cine mai stie incotro ma indrept? Sunt eu Jean. Jean-Paul mon cher, care altul. Port o tigara in coltul gurii, ochelari de soare New Yorkezi … Sunt un aventurier, un romantic, inamicul suprem al plictisului si al rutinei, mai periculos decat albastrul cerului, imbatabil si de neînvins. De la volan vad podul cum se apropie, si in spatele lui un deal; urmeaza un munte, si mai apoi o trecatoare.

Si eu, la fel de trecatoare, am pornit la drum. Din a patra calc pedala de acceleratie pana la fund, forjez motorul. Depasesc un tip cu o decapotabila, din aia vintage. Ehei, calatorului ii sade bine cu drumul! Fie ca merge inainte sau inapoi. Uite ca incet incet se si intuneca. Vântul va sufla slab și moderat, pe arii restrânse se vor semnala averse și descărcări electrice. Climă temperat continentală de tranziție atarnand de-un nor. Am si eu o temere. E relativa. Pe zi ce trece, cu cat uit cu atat imi amintesc din ce in ce mai multe. Numai ca … toate-s parca dintr-o alta viata. Era 1921, septembrie, nici nu mai stiu exact ce zi, decat ca era luni. Tata inchisese deja pravalia, si eu aproape ca terminasem de pregatit aluatul pentru ziua de maine. Croisant cu ciocolata, favoritul meu. Inca era prea cald afara, orasul pustiu, prafuit. Simteam cum mi se aduna broboane de sudoare pe frunte… nu cumva sa imi scape in faina. Imi dau jos sortul, imi sterg fruntea, si astept. Poate maine ajung si eu mai repede acasa. Cat de triste tropicele urbane! In Aradul Nou, la Sebes-Alba, la Havana, New York, sau Valparaiso, care sa fi fost? Nu mai stiu. Imi sunt atat de cunoscute si familiare toate. De parca doar ieri m-as fi urcat in masina timpului. Destinatia?

Un Raspuns

  1. […] de ultima lucrare din acest sezon 2, aflat la final cu o lucrare de excepție. Este vorba de „Mașina timpului” lui Călin Man, pe care o puteți vedea încă o lună de aici încolo în sala KINEMA IKON din […]

Scrie un comentariu