Sâmbătă am avut parte de unul dintre cele mai de relaş momente din câte am trăit anul acesta. Deşi e un punct de vedere subiectiv şi totodată o experienţă personală, concertul Blazzaj de la Grădina Termală din Dorobanţi a fost o reuşită din cale-afară de mişto.

Pe de altă parte, nici nu cred că putea să fie altfel, nu când ai o alee verde şi lungă chiar de la intrare, care trece de bazine şi merge până-n celălalt capăt, unde e  grădina de vară.

Gazonul era proaspăt tuns şi mirosul te lovea de peste tot. Întreg ştrandul e împrejmuit cu garduri înverzite, iar în apropierea lor te puteai aşeza pe-o bancă de lemn, era un şir de ele. Lăcuşorul decorativ nu avea lumini stridente şi kitschoase, doar licurici care se încarcă la soare pentru a putea lumina noaptea, aşa  cum sunt lampioanele din KF, şi-un furtun din care curgea apa în continuu.

Nu-s deloc un pretenţios şi nu fac nimănui reclamă. La fel, nu-mi place să generalizez, dar vorba se adevereşte, ungurii le au, nu glumă. Şi zic asta pentru că segmentul de maghiari din comuna Dorobanţi este destul de mare. Ori ăştia au un cult pentru verdeaţă, nu poveşti cu edili şi balauri. Pe deasupra, primarul cam ţine cu ei din câte-am înţeles. Pe bune, aşa drag mi-e de oamenii ăştia, că-mi vine să vă scriu pe ungureşte. Nu e unul să nu fie gospodar. C-aşa le place lor, să respire un aer cât mai curat şi să se bucure din plin de viaţă. Îmi pare rău, nu-i niciun clişeu, nu când ne lipsesc aşa de mult spaţiile verzi şi curăţenia.

Era plin de copaci oriunde te uitai, stejari sănătoşi, sălcii, aveai umbrelele una lângă alta, stuful pe margini şi deasupra bazinelor, o ţâşnitoare funcţională, duşuri cu apă caldă, vestiare, toalete văruite, cu uşile de lemn vopsite în albastru şi cu rezervoare. Trei piscine cu apă termală, muzică, şezlonguri moca, mâncare ieftină şi gustoasă, două magazine şi un bar, unde călcai pe mochetă şi erai servit în cel mai călduros mod posibil. Ceva cât se poate de firesc… la alţii. Cine a fost la ştrand în Bătania ştie la ce mă refer. Sau în Târgu-Mureş.

Şi ca să nu credeţi că vă mint, am făcut o poză la planşa pe care erau afişate tarifele: 8 lei pentru adulţi, 7 pentru pensionari, 5 pentru copiii sub 14 ani şi 15 cu tot cu concert + afterpaty. Mai mult decât rezonabil, zic eu. Preţurile la băutură au fost în egală măsură normale.

Poate singurul minus e că din oraş aici nu se poate ajunge cu trenul, dar de la Curtici mai ai doar 6 km de parcurs.

Ah, şi era să uit de salvamarul care se tot plimba pe scări şi pe lângă bazine, curăţând de zor tot ce însemna ciment şi purtând la spate un walkie talkie.

Sonorizarea a fost beton, concertul – o funkăreală de nedescris, iar garden party-ul a ţinut destul de mult, eu unul am plecat pe la 2 noaptea şi încă se mai dansa. E clar că lumea s-a simţit absolut minunat. A fost, la o adică, un mic Electric Castle fără ploaie, noroi şi hipsteri, plus bălăceala din timpul zilei. Brăţările pe care ni le-a dat doamna de la intrare aveau pe ele un mic desen cu copăcei pe care scria „Grădina Termală DOROBANŢI”, pentru că oamenii s-au interesat să aibă şi-un logo care să zică totul despre iubirea proprietarilor pentru natură.

 Viszlát şi pe data viitoare !

FOTO, TEXT & VIDEO: Iulian Leonard & Andreia Koller