Galeria „After 5 Escape” prezintă expoziția „Perhaps Someone Is Here – Exploring Memory, Identity and the Human Experience Beyond Borders”

Artiști: Ibrahim Barghoud (Siria/Austria), Sahf Abdulrahman (Siria/Austria), Kareem Sadoon (Irak/Suedia), Younis Alazzawy (Irak/Germania), Anmar Muran (Irak/Elveția), Maria Balea (România), Laye Thioune (Senegal/România)

Perioada: 13.06.2026 – 18.07.2026

Intro

Din start țin să vă zic c-a fost una dintre cele mai relevante seri, una plină de muzică, dans, emoție și lucrări deosebite. Expoziția a fost un mix și un remix de lucrări noi și deja expuse, iar pe ultimele le voi sări intenționat, ele aflându-se discutate în cronicile mele anterioare. Culorile, nonculoarea, portretele și abstractul s-au întretăiat extraordinar de exact, așa că în această seară eclectitul a fost cel la putere, îmbinând o serie de stiluri dintr-o grămadă de țări (vezi enumerarea de mai sus) și tablourile de mici dimensiuni cu cele voluminoase. Nuanțele sângerii cu cele de aur încheie aproape cu o fundă acest cadou minunat pe care ni l-au oferit din nou galeriștii noștri preferați de la After 5 Escape.

A great fire

Așa, totul a-nceput cu niște „duhuri” fumurii și cu chipurile lor de toată frumusețea, și spun asta pentru că erau acoperite de niște halouri vizibil improvizate, iar între ele zăcea un portret trist și plouat la propriu de culorile murdare care efectiv îl bifurcau.

Urmează linia aceea de lucrări în acuarelă, pline și acestea de privești și mister. Una dintre cele patru îți dădea senzația c-ar vedea totul de sus, iar restul adunau cerul în tot soiul de nuanțe. Doamne, că două dintre ele ziceai că sunt din marmură, nu alta. Poate și erau, mai știi?

A fost prezent chiar și portretul lui Van Gogh, care ce să vă zic, era exact așa cum îl știm. Mai departe, sărind peste tablourile menționate, ajungem în dreptul unor chipuri colorate ca niște poame și exprimând destul de mult. Evident, albastrul pe fundalul roșu relevă tristețea absolută a primei picturi, în vreme ce stările personajului sunt amplificate de ochelarii respectivului. Următoarea pare la fel de mâhnită și chiar roșie la ochiul drept, iar a treia-i învinețită fără niciun fel de dubiu. Ultima e galbenă atât la ochi, cât și la față și pare să se uite-n zare. Parcă ar fi Brian Molko, adică solistul de la Placebo. În fine, în cazul nicicăreia nu aș ști să vă zic dacă e bărbat sau femeie. Vorba aia, ce-o fi o fi sută la sută. Totuși, revenind la cea din urmă, țin să vă spun că sunt niște nuanțe deosebit de calde și frumoase, iar fundalul albastru aduce și noaptea.

Grows higher

Vedetele serii au fost lucrările hașurate, pictate și schițate în același timp. Evident, sunt greu de descris, însă ce pot să vă zic e că ar merge cu brio drept niște coperte de albume grunge. Lângă acele nonculori se mai strecoară și un pic de maro cu galben, obligând figurinele în cauză să se-nghesuie în ele însele și mai abitir. Imediat după colț apar alte două portrete colorate în albastru-galben-verde și în alb-negru plus dungile tomnatice pe post de contur împrăștiat.

Continuăm cu cele șase chipuri pline de „fumuri” și mutilate chiar de pensula ce le-a pictat. Pe alocuri se văd și câte-un ochi descoperit (sau chiar doi, dar extrem de mirați), niște frizuri destul de zbârlite și câteva fețe mai greu de ghicit. De asemenea, pe unele dintre acestea mai un pic și le bătea careva în cuie literalmente.

Printre ultimele lucrări o avem pe cea însângerată, ca un falus în erupție și acoperit cu toping. Acesta e conceput din creion și „ornat” cu vene și solzi, iar înspre toată nebunia privește un ochi galben și șocat. Mai mult, acesta plânge cu lacrimi de aur, văzând cum rana se cicatrizează doar la suprafața sa.

Fades away

Iată, sărim la următorul tablou, care pare să înfățișeze niște corpuri stând atât jos, cât și în picioare, nuanțele folosite fiind galbenul și pământiul. Acestea vin să se sudeze asemenea unor crengi dezgolite și fie ies din cadrul propus, fie se opresc în uitare. Totuși, miracolul se află în spatele liniilor, unde este plin de puncte, ca o pânză legând totul sau ca niște organisme văzute la microscop. Așadar, ele sunt fie bule incolore, fie valuri mici sau mărgele și se-aseamănă cu ochiul lui Bodrum sau cu un țesut adipos.

Lucrarea de lângă ne aduce în față o siluetă îngândurată și împărțită în două. Din nou avem de-a face cu elemente abstracte, însă ele țin să ne arate că au tot sensul de pe lume. Prin urmare, pictează totul în mov, în inele de copaci și în spumă de săpun, dând naștere unor formule coerente și ușor de admirat. Toate se leagă, inclusiv culorile folosite cu cremul unui fundal difuz, dar încântător. La final, bulinele aurii nu fac altceva decât să decoreze un brad.

Ultima operă din această serie ne prezintă un cap de om lipsit de speranță (așa încât e împărțit în mai multe). E o lucrare minunată, ce iese parcă-n relief, în interiorul acesteia aflându-se gândurile, care din nou iau forma unor aglomerări. Mai departe, trecerea timpului topește exteriorul, însă nu și conținutul, adică un interior din ce în ce mai apăsător. De menționat ar mai fi misterul nocturn, simbolizat de nuanțele mov, în vreme ce conștiința e reprezentată de galbenul preponderent.

You`re still with me

Restul portretelor sunt niște inși schimonosiți care aproape că ne reproșează pentru privirile noastre „nepăsătoare”. Suferinzii sunt ba acoperiți de ziare, ba lucind de vânătăi, iar rănile le scot sângele la iveală prin fașa cu care au fost bandajați. Pe scurt, din cauza traumelor suferite chipurile le sunt de nedescifrat. Apoi mai avem un gât tăiat sau un chip roșu în contrast puternic cu haina de deținut a acestuia, iar pe fruntea unuia e scris un număr într-o batjocură de nedescris. Astfel, cele patru victime de război nu au nicio identitate, ele fiind, cum indică și titul, numai cifre și statistici. Așadar, sunt atât de asuprite, încât sunt etichetate pe față și private fiind de libertate, ele nu pot decât să clipească. Noi însă ne oprim aici, pentru că încă nu trăim cu totul ca niște condamnați uitați de soartă. În rest, ce să vă zic, a fost de-a dreptul încântător, deci vă sfătuiesc să mergeți la After ori de câte ori veți avea voi ocazia.

Mulțumim încă o dată galeriei pentru găzduirea călduroasă și la cât mai multe event-uri de aici încolo!

P.S. Galeria „After 5 Escape” e colț cu Str. Eminescu, pe Strada Ștefan Cicio Pop 15D.    

Orar de vizitare:

Luni | 14:00 – 20:00

Marți | Închis

Miercuri | Închis

Joi | 14:00 – 20:00

Vineri | 14:00 – 20:00

Sâmbătă | 10:00 – 16:00

Duminică | 12:00 – 18:00

GALERIE FOTO AICI.