Galeria „After 5 Escape” prezintă expoziția de pictură și artă decorativă a Mariei Balea și a lui Ioan Tămâian
Cuvânt de deschidere: Robert Șerban
Perioada: 28.03.2026– 25.04.2026

Intro

A fost, ce să zic, plin de picturi abstracte, obiecte lucrate meticulos, zvelte, bombate, lucioase, din sticlă, unele coclite și altele stând pe post de ornamente din metal. Așadar, minunile noastre vizuale au umplut fiecare colț al galeriei cu crema celor doi artiști și cap-coadă a fost plin de lume. Mai departe, am avut parte de culori și măiestrie, de niște forme asemănătoare cu cele bizantine (din partea lui Ioan Tămâian) și de multă acuarelă și înzestrare (din partea Mariei). „Mâzgălelile” iscusite ale acesteia au tapetat pereții After 5-ului cu o grămadă de sugestii, iar intro-ul lui Robert Șerban a fost unul pe măsură. Prin urmare, zic și eu cum scria și în caietul de sugestii: „Felicitări pentru încă o expoziție reușită! Sunteți efectiv minunați!”

Partners in grime

Încep prin a spune că unele imagini te duceau cu gândul la o istorie îngropată și totodată la vedere, adică abundau în culorile scoarței… ca ațele pe care atârnă neputința unei marionete. Obiectele completau acest peisaj cu prezența lor tridimensională și cu încrengătura de modele/forme decorându-le de zor. Tablourile mici stăteau lângă prima intrare asemenea butoanelor unui interfon și toate combinau același maro cu restul paletei de culori ale naturii (de ziceai că te trag mai aproape de ele).

Unele mari erau acoperite de niște franjuri de acuarelă care veneau de sus în jos ca peste un teren devastat. Mai departe, obiectele din fier și sticlă sudau camerele laolaltă și le făceau să strălucească mai bine. Unele erau desprinse parcă din „Poarta sărutului” lui Constantin Brâncuși, recreând un aer de o și mai mare solemnitate. Altele stăteau proptite asemenea unor scoici desfăcute, de ziceai că sunt niște cinele gata să ne trezească cu totul. Imediat lângă, tablourile voluminoase continuau să etaleze culori din ce în ce mai luminoase și puse una lângă alta intrau în complementaritate totală. În unele aproape că puteai să vezi așezăminte din Veneția, iar în altele zăreai o ditamai stânca de pe care te puteai azvârli.

Patru tablouri mici se aliniau cuminți și simbolizau atent consilii, dimineți, poverile umane și lanurile de porumb drept embleme ale fertilității. Câteva chiar ai fi zis că sunt pereții aceia grunjoși din apartamentele cu pereții subțiri de pe vremuri.

Going under

Tablouașul intitulat „Shore 1” scotea la iveală un pește acoperit de mătasea-broaștei, un petec de nisip combinat cu niște gheață și un fundal câinesc și diluat peste care se lăsa o beznă. Cel de vizavi, denumit la fel de sugestiv „Shore 2”, îngropa în sare reptile surprise parcă de un bliț, iar în zare afișa un lac, limpezit de stilul inconfundabil al Mariei Balea. Așadar, din întreaga expoziție pot spune că e lucrarea ce mi-a atras atenția cel mai acut.

Un corn al abundenței aproape că ne îndemna la o grămăjoară de mărgele, ca și când acestea ar fi fost bomboane de mâncat. Scuzele mele, dar pus așa într-un colț numai acolo m-a putut duce cu gândul. Imediat lângă zăreai cele șase mini-imagini simbolizând anotimpuri precum iarna și vara, malul cu cei doi îndrăgostiți, natura moartă și conexiuni (de toate felurile). Fiecare avea în comun acea pată albă de culoare și niște figuri bombate/subțiate la modul caricatural, în timp ce liniile aranjau totul și închegau fiece „scenă”.

Obiectul din cupru și cristal intitulat „Atitudine” ne aducea în față un trup similar cu cel al Afroditei din Milos, atâta că-i lipsea cu desăvârșire podoaba capilară (și capul în sine). Figurina stătea dreaptă și fermă pe poziții (neclintită, dacă vreți), cu toate că era legată la glezne și genunchi, de acolo venindu-i și denumirea probabil. De altfel, în alte condiții cred că ar fi stat chiar și fără să clipească.

Nowhere to hide

Piramida desfăcută din geam nu mă putea duce cu gândul decât la masonerie sau la un zeu al soarelui activându-ne al treilea ochi. E și numită „Acoperișul Universului”, așa că mă simt și mai îndreptățit să zic asemenea lucruri. Mai mult, bulele de cristal ieșeau din aceasta ca dintr-o mașină de tocat carne, lipind un semn al exclamării „pe invers” sau o siluetă umană. Cât despre restul materialelor folosite de Ioan Tămâian, acestea au fost cuprul și argintul patinat, iar baza era concepută din marmură.

Între corn și „Venus din Milo” zăcea o lucrare plasată ideal, atât la nivelul cromaticii sale, cât și la cel al plasticității acesteia. Așadar, aveam aici niște culori care se-mbinau la țanc (cum ar zice Claudiu), adică de la albastru la verde și de la maro la galben totul era într-o concordanță perfectă. În ceea ce privește restul tabloului (intitulat „Escape”), era fie diluat de nuanțe către alb, fie era accentuat de acel tuș negru ubicuu.

Așa, au mai rămas tablourile pe pânză din capăt, pline și ele de valori în crescendo și numite la fel de inspirat „Dream Devourer” și „Ludic”. Au fost printre cele mai expresive și păreau a se completa de minune, plus că împrăștiau cu nuanțe efectiv fără nicio reținere. De fapt, mai un pic și ai fi zis că una trage spre cealaltă cu arcul, aproape formând un Yin și un Yang în cel mai violent mod cu putință.

Și, în fine, lângă operele Mariei stătea ultima lucrare a lui Ioan Tămâian, intitulată „Portal”, deși prima oară când am zărit-o puteam să jur că e renumitul coif dacic. Prin urmare, e un obiect foarte estetic, cu aceleași încrengături diforme confecționând o idee și relevându-ne cristalul drept punctul central din dispozitiv. Alte materiale folosite au fost argintul oxidat și cuprul.

Bun, deci una peste alta, turul nostru se oprește aici, însă nu înainte de-a vă îndemna să treceți cât mai des cu putință pragul locației de față.

The end… of this expo and the beginning of the next.

P.S. Galeria „After 5 Escape” e colț cu Str. Eminescu, pe Strada Ștefan Cicio Pop 15D.    

Orar de vizitare:

Luni | 14:00 – 20:00

Marți | Închis

Miercuri | Închis

Joi | 14:00 – 20:00

Vineri | 14:00 – 20:00

Sâmbătă | 10:00 – 16:00

Duminică | 12:00 – 18:00

GALERIE FOTO AICI.