credit video: Mihai Sălăjan

La nivel teoretic, știința și religia deopotrivă ne învață că la Început a fost întuneric, un vid incomprehensibil… apoi s-a făcut Lumină. Dar care a fost sunetul acelei resurgențe a absolutului, muzica acelei propagări a existenței însăși? Cu alte cuvinte: - și mai complicate - care ar fi coloana sonoră perfectă a transcenderii particulelor din lumea cuantică în hiperspațiul cosmic? Nu am apucat, deocamdată, să port conversații meloman-intelectuale cu nicio zeitate primordială sau vreun DJ suprem al multiversului, dar la proxima ocazie, la prima mea astfel de întâlnire de gradul 3, cu siguranță am să aduc cu mine un CD THY VEILS.

Acestea au fost singurele gânduri care au pătruns în străfundul structurii mele cognitive la concertul Thy Veils & Alira Mun, vineri seara, în Club Flex. În rest, am rămas blank, gândurile și-au pierdut rostul. Iar în acel moment de serenitate interioară… Holy Mother of God, m-am simțit purtat pe valurile gravitaționale ale spațiului-timp, am fost propulsat într-o călătorie interdimensională printre undele electromagnetice și electrostatice, mi-am auzit parcă rezonanța abisală a celor mai blânde și îndrăgite gânduri uitate în coridoarele subconștientului.

Tot ce a contat a fost armonia naturală și arhitectura robotizată a vibrațiilor muzicale, respectiv răspândirea culorilor esențiale, dansul lor imaginar și haotic, transmisia lor corpusculară în (…da, urmează un cuvânt stupid) suflet.

Citește continuarea pe specialarad.ro