stau în centrul aradului, lângă regia apă canal şi liceul de baptişti. aşa, prietena mea era să fie violată de unu’ cu aia scoasă în urmă cu o săptămână, jungla de la liceu e de nedescris. evident, platoul nu mai e plin de copii sau desene din cretă colorată, ci e ocupat de maşinile parcate, parcă una peste alta; betoane, o sucursală electrică cât blocurile turn de vis-à-vis, unde noaptea se văd geamurile colorate greţos de albastrul televizorului, garduri de fier unde odată era doar câmp cu iarbă (şi pe ici-colo muşeţel, păpădii, şi două porţi pe care se bătea covoru’, bineînţeles). doi au fost decapitaţi cu săbii ninja de către mafia chinezească unde acum e magazinul ,,bobiţa” (de la câinele proprietarului probabil), şi unde iarna asta a murit un boschetar de frig. zona asta e considerată a doua cea mai sigură din arad, foarte aproape de mureş (aici n-are rost să insist, ştrandul e caz închis oricum), lângă situându-se cartierul unde îşi duc viaţa boşorogii oraşului, mândrindu-se cu scările lor interioare şi apartamentele de tip duplex. la parter şi la primul etaj, ca oriunde, găseşti de ceva ani încoace un abc. sau putea fi firmă de calculatoare. ceva oricum era. mâţele au dispărut şi ele. câteva păsări se mai înghesuie cum pot în teiul şi cireşul din spate. ăia mai înfloresc. o, abia aştept să-i văd la vară (când m-apucă lentoarea aia) cum lasă tramvaiul şi puhoiul de trafic să le treacă printre crengi.