Eram la cabinetul medicului meu de familie, am numărat 5 persoane în faţa mea şi după un calcul de logaritmi, cu matrici complexe şi polinoame am ajuns la concluzia că timp de 2 ore mă voi delecta cu revista ELLE! Ediţia din 2010. Însă acolo am dat, pe lângă capete în pereţi şi înjurături în sine, peste un site: www.woostercollective.com .

Acolo am văzut street art at it’s best din diverse ţări, and then it hit me! Hey! Şi noi avem! Nu ştiu cât sunt de mediatizate, but damn it, it must be done! O săptămână şi o discopatie lombară mai târziu, am pornit către locul cu pricina, prima dată am trecut pe la Hong Kong după o baterie de mp3 player, Lucy Liu mi-a zis ’’2 lei ţinţi’’, adică 2 lei şi 50 de bani şi dus am fost.

Locul este în fapt o hală în afara oraşului unde ştiu că foarte puţini au văzut creaţiile artiştilor, eventual căţelul Dedeman, acolo e hala care a servit pe post de pânză. Aşa că ENJOY! Promit să revin! Îmi pun discopatia la bătaie, drept gaj!