Texte de Andrea Gavriliu şi Daniel Chirilă
(inspirate din volumul de eseuri „Sexul şi spaima”, de Pascal Quignard)
Un spectacol de: Andrea Gavriliu

Ludibrium este o piesă de tip „musical” despre dorinţa care dispare când nu mai crezi în formă. Sper că v-ați prins, nu? Păi dacă nu, e simplu, dorința vede, ni se spune, și de-aici se naște visul. Tocmai de aceea, ea nu poate fi satisfăcută.

Întregul spectacol a însemnat o coregrafie de cel mai înalt nivel, executată de nouă artiști dezgoliți atât fizic, cât și emoțional.

Suntem avertizați că orice progres implică și o distrugere, așa că teatrul, ce e teatrul? Mai ales când n-ai să pui pe tine nici măcar o haină? Hapciu(!) și sănătate, uite că s-a rezolvat.

Se vorbește (taca-taca la telefon) numai despre cumpărături, lipsa de vitamine și se ajunge la concluzia că una dintre protagoniste cam are toate bolile. Totu-i la reducere: haine, trolere, gablonțuri, ochelari de soare, lucru simbolizat prin semnul mare cu „SALE” pâlpâind deasupra scenei ca un norișor. În fine, v-ați dat seama, e vorba de „BLOODY FRIDAY”. Și uite-așa, toți se agită până sunt acoperiți de sânge. O femeie aterizează pe un podium de prezentare și merge-n patru labe pe tocuri. E urmată de o plasă imensă purtată de unul din tipii în chiloți.

Apoi mai aflăm că animalul din noi e un străin, făcându-se referire la învățăturile lui Seneca și Epicur. Așadar, în scena următoare se petrece faza cea mai plină de umor: Un gagiu mascat în Elmer Fudd o împușcă pe o ea îmbrăcată-n iepuriță și o trage după el în afara scenei.

Ultima chestiune ar fi proveniența cuvântului „sarcasm”. Acesta vine din latinescul „sarcasmos”, care înseamnă pielea jupuită de pe adversar, după care se trece la un alt cuvânt, mult mai morbid, și anume „sarcofag”.

Iată cum se încheie o reprezentație despre consumerismul preponderent și golul interior din punct de vedere etimologic. Acesta a fost „Ludibrium”, tot ce mai rămâne e să-l căutați în dicționar.