Paul Verlaine: „A vous ces vers de par la grâce consolante
De vos grands yeux où rit et pleure un rêve doux,
De par votre âme pure et toute bonne, à vous
Ces vers du fond de ma détresse violente.” (A une femme, Poemes saturniens,1866)

Și a venit! Și-a fost incredibil!

Nu pot exprima nici măcar pe înțelesul meu explozia din înăuntrul meu, respirația sacadată, tăiată, pulsul neregulat, capul o bombă uriașă! Încercam să gândesc ceva în momentul acela, dar efectiv nu puteam gândi decât: „oh my god!”.

Încearcă să te gândești la tot și la nimic în același timp, încearcă să taci și să vorbești! Fizic și mental imposibil!

Și buzele ei au înfăptuit imposibilul, utopicul! Când gura ei a amuțit buzele mele tremurânde, am intrat într-o lume feerică, unde spiridușii de pădure trăiesc, stelele le poți aranja cu mâna, poți chiar să aprinzi luna de la întrerupător, acolo ești vecin cu Marlboro Man și mergi la cumpărături cu Pac Man.

Mirosul ei a rămas impregnat în pielea mea, e în fiecare celulă din corpul meu, s-a sudat de ADN-ul meu… așa că mi-ar fi peste putință să gândesc ca “unul” acum… când dorm, e ea, când visez, e ea, când respir e ea, iar când e ea… trăiesc fericirea în pura-i goliciune!

Și atât a trebuit! Un sărut și trăiesc! Un sărut a fost de ajuns să-mi rearanjeze tot ce mă definea, tot ceea ce reprezentam eu ca ființă.

Acum fiecare sărut mă îmbată cu o licoare ce are darul de a transporta alte lumi în mintea mea.

Am devenit Universul!