Îmi doream atât de mult să mă îndrăgostesc, deși au fost multe fete în viața mea, doar de 2 ori am avut acel sentiment care îți saturează corpul până când fiecare mișcare și gând al tău e nou chiar și pentru tine. Restul au fost amăgiri, întâmplări fericite or just down right stupid choices! Acelea au fost experiențe care chiar nu au ajutat la nimic, dovadă stă faptul că nu am învățat să le recunosc, doar să le opresc după un anumit timp. Acum, muza mea s-a întors, într-o formă îmbunătățită la extreme, just how I like it… just feels right, you know? But with a little twist… e puțin utopică.

Poate atunci când eram catelandru, pe vremea când o bere mă făcea să merg cârn, pipăind pereții verificându-i de malformații, m-ar fi descurajat în capacitatea de a scrie sincer, aș fi fost axat doar pe ghinionul pe care Eros l-a mânjit peste ochii mei încețoșându-l în tristețe and self pitty. Acum, de ce, nu știu sigur, poate sunt mai matur sufletește, dar nu-mi pasă, văd partea plină a paharului și după mine e trecut de jumătate, destul de multișor.

Asta nu înseamnă că nu îmi doresc mai mult, sau că mă complac în situație, dar dorința unuia nu trebuie să perturbe liniștea mai multora. Dacă ar fi the other way around, poate nici mie nu mi-ar trebui un pic de furtună pe o mare liniștită… deși pe mine, atâta liniște are darul de a mă împinge spre suicid! I need excitement, things to remind me that I’m alive, că am sânge fierbinte! Eu atunci sunt calm când nu știu încotro mă îndrept, ce voi vedea, ce voi face… so, this, fallin’ in love, for me is just what I was expecting for! The one thing I can not control or schedule! Because of it I find myself multitasking one thing, one job that I had to do… and it’s awesome! Ajung să întorc un lucru pe mai multe laturi decât are, să găsesc întrebări și contradicții într-o definiție. E extraordinar!

Pentru mine, a fi îndrăgostit înseamnă a te deștepta, normal, într-o oarecare măsură îți anulează simțul rațiunii, dar ca să ajungi să afli limitele posibilului trebuie să treci în imposibil (read that shit somewhere…Murphy’s Laws?) și acolo, ca să supraviețuiești, rațiunea, realitatea trebuiesc uitate, altfel vei ajunge să explici muzica în algoritmi, poezia să o batjocorești categorisind-o, iar arta în general să o mutilezi numerotând-o în capitole! Pentru asta ai putea… nu! Sigur ai fi linșat de o comunitate internațională! Artiștii morți deja, s-ar întoarce în chip de zombie și tu te-ai ruga ca pedeapsa să fie măcar la fel de gentilă ca cea a lui Prometeu.

Nu spun că dacă ești îndrăgostit ai obligația să îți legi un prosop în jurul gâtului în chip de mantie și să te arunci de pe bloc că just for the fuck of it poate ești Superman, dar nici să nu tratezi acel sentiment care știi sigur că e responsabil pentru visul din noapte (poate și un tricou pătat) și thrill-ul de peste zi, ca pe o simplă indigestie!

So if you’re in love, then love, motherfucker! I dare you! I double dare you, motherfucker! (Samuel L. Jackson style!)