Cum ar fi să decupăm capul „Giocondei” (sau al „Damei cu hermină”, după plac) a lui da Vinci, și s-o lipim între picioarele lui Adam din Creația lui Michelangelo? În spatele lui îi mai putem adăuga și pe Sfântul Gheorghe cu tot cu cal și balaur, decupați din pictura lui Raphaello, dar și o rață de la Pisanello, iar între îngerii lui Dumnezeu mai putem insera portretul soției lui Jan van Eyck și pe cancelarul Franței, Guillaume Jouvenel des Ursins, din pictura lui Jean Fouquet. Dar de ce să ne oprim la renascentiști? Sigur încape undeva un ceas lichid de la Dali, un Ford Fiesta de la o gumă Turbo și mutra lui Putin dintr-un ziar rusesc. Arta colajului nu e ceva nou. Procedeul, în arta modernă, constă în compunerea unui tablou prin lipirea unor elemente eterogene, în scopul obținerii unui efect de ansamblu. Se spune că termenul de „colaj” a fost inventat de Georges Braque și Pablo Picasso deopotrivă (hotărâți-vă!) la începutul secolului XX, atunci când acesta a devenit o parte distinctă în arta modernă.

Una dintre practicantele acestei arte din zilele noastre este Inas Al-Soqi, născută la Brașov și devenită celebră în lumea artelor vizuale în Brooklyn, New York, cea care ne-a adus ultima ei expoziție la Arad, în sala Ovidiu Maitec a Muzeului de Artă, vineri, 15 aprilie.

„Influenţele artistice ale lui Inas Al-Soqi s-au format în anii copilăriei petrecută în România şi Kuwait, ambele ţări având bogate culturi tradiţionale în care arta plastică modernă a penetrat greoi, impunând noi tendinţe în faţa artei populare cu tradiţii seculare. Contactul cu tradiţia folclorică şi cultura diversă a acestor două popoare, experienţa de viaţă, estetica frumosului, regăsindu-se în armonie perfectă în lucrările artistei”, ne spune curatorul expoziţiei, artistul plastic arădean Adrian Sandu. OK. Nu ne-a spus el personal, dar scria asta undeva pe un perete și el e curatorul expoziției.

Tot de acolo mai aflăm că Inas, „recunoscută internațional pentru creațiile în colaj, folosește de asemenea desenul, gravura masivă și pictura în ulei pentru a crea cu eleganță artă plastică, în care regăsim mereu antagonismul între sancționat și nesancționat, evident și secret, simplu și complicat. În lucrările ei de colaj, găsim banalul elevat, exprimat fin și efemer cu ajutorul artei, jucându-se cu simțurile și așteptările privitorului. Inas evocă satiric sensul de clasă, noblețe și sensibilitățile prin vibrante juxtapuneri de modele, culori și texturi. Imaginea culturilor exotice, militarismul colonial și sexualitatea feminină sunt folosite pentru a explora subiecte controversate de la violența împotriva femeilor într-o societate patriarhală, până la complicatele relații interumane, dezvoltate în societatea zilelor noastre, o societate depersonalizată”.