Wormhole la Particles / Pledoarie pentru viață

murala orion la particles festival

Așa cum era de așteptat din partea „citiZeniților”, pentru a treia oară Festivalul Particles s-a dovedit acel tip de eveniment de care are atâta nevoie orașul nostru monoton, obișnuit mereu cu lucruri „stas”. E acea evadare din banal, pentru trei zile, când ne amintim cât de fain poate fi și un festival underground, alternativ, care împletește atât de bine mai multe tipuri de artă: muzică, literatură, pictură… Clocotește de atâta efervescență și noutate.

Ca orice lucru efemer, după trei zile de energie debordantă a cărui combustibil au fost, în cea mai mare parte, formațiile Cosmic Blues, Trigon, Taraf de Caliu sau DJ-ii cu care ne-am chefuit până în zori, ediția din acest an de Particles s-a încheiat duminică, 13 mai.

Însă nu despre festivalul în sine doresc să discut mai departe în acest articol, ci despre ceea ce a rămas după: acel spațiu cu un potențial excepțional pe care sper că Asociația CitiZenit îl va exploata și pentru viitoare proiecte.

În primul rând, să vorbesc puțin despre fosta terasă Riviera, de pe malul Mureșului. Înainte să calce tinerii de la CitiZenit pe acolo, arăta ca vai de ea de mai bine de patru ani. Două săptămâni au muncit cot la cot cu mai mulți voluntari pentru a scoate terasa la suprafață, atât de înghițită era de bălări! În timpul festivalului, fosta Riviera a prins din nou viață, devenind un loc ideal pentru a ține petreceri. Zeci și zeci de tineri s-au înghesuit pe ringul de dans de lângă tejgheaua de lemn, spunându-și unul altuia, plini de entuziasm:

„Băi, cât de mult mi-a lipsit un loc ca ăsta!”
„Mamăăă, ce loc extraordinar pentru petreceri!”

terasa riviera particles

Căci dacă stai să analizezi puțin opțiunile de distracție din Arad, vei concluziona repede că poți enumera pe o singură mână câteva locuri închise, mai mult decât înghesuite, total nepotrivite pentru a dansa în voie, fără restrângeri. Ca să nu mai vorbesc despre bucuria fumătorilor care au putut dansa direct cu țigara în mână, căci deasupra capului lor se afla doar cerul înstelat.

Și vorbind de cerul înstelat… am ajuns la cel de-al doilea motiv pentru care e o idee grozavă ca Asociația CitiZent să aibă permisiunea / posibilitatea să continue organizarea unor evenimente acolo. Despre ce vorbesc? Simplu, priviți imaginea de mai jos:

the orian wormhole particles festival

Capodopera asta a pictat-o un artist stradal din Timișoara, cunoscut sub pseudonimul de „The Orion”. Echipat cu spray-uri profesionale, tipul ăsta cool a stat trei zile în plin soare ca să aducă un colț din Cosmos direct la festival, printr-o „gură de vierme”. Te poți uita minute în șir la peisajul celest și nu vrei să te oprești! Este de o frumusețe nebunească și parcă simți cum te „trage” și pe tine în spirală.

Ținând cont că pictura murală e într-o piscină a unei terase părăsite, nu e păcat de ea? De ce să rămână acolo ascunsă de ochii oamenilor, când s-ar putea exploata locul și astfel să fie adusă și pictura în atenția pe care o merită?

Scrie un comentariu