The Horse Archives

omul cu martzoaga THE HORSE ARCHIVES

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” prezintă spectacolul „Omul cu mârțoaga”, de George Ciprian
Regia: Laurian Oniga
Scenografia: Laurian Oniga
Costumele: Oana Cătălina Văran
Distribuția: Marian Parfeni, Robert Pavicsits, Ștefan Statnic, Alina Vasiljević, Roxana Sabău, Liliana Balica, Oltea Blaga, Adriana Ghiniță, Oana Kun, Dorina Darie Peter, Mariana Tofan, Carmen Butariu, Bianca Florescu, Luca Madoș și Radu Mihai

Comedia de față a avut premiera pe 7 octombrie 1927 la TNB, cu George Calboreanu în rolul principal și-a mai avut o premieră la Teatrul Național Cluj-Napoca, în regia lui Ion Dinescu și cu Dorel Urlățeanu ca protagonist. De asemenea, a cunoscut un real succes în afara hotarelor. În consecință, a fost jucată la Berlin (1929), Praga (1930), Berna (1932) sau Paris (Théâtre des Mathurins – 1937), sub denumirile Kirika și L’homme et son toquard (Un arhivar și calul său).  

Chirică (personajul principal) e un funcționar public modest (adică-i arhivar) care se hotărăște brusc să-și cumpere un cal de curse numit în glumă Faraon al V-lea. Ei bine, nu există dată ca mârțoaga asta să nu termine pe ultima poziție. Însă, Chirică e mereu de partea armăsarului și le ține piept atât familiei sale, cât și societății, cheltuind un sac de bani.

Astfel, arhivarul nostru e scuipat de toată lumea, inclusiv de către soție, care-l lasă-n urmă cu totul. Mai mult, e amenințat cu evacuarea, până într-o bună zi, când vine și miracolul.

Gloaba

Ni se spune că în viață putem muta și munții – poate nu chiar cu o gloabă, da` mai știi? Pe unii nu ni-i putem imagina în rolul capului de familie, alții se bucură că nu-s dezmoșteniți. Un lucru cert e că fiecare trăiește pentru sine, restul sunt povești. Totuși, îți trebuie puțin curaj să te arăți așa cum ești. Las` că discutăm noi după.

Iată, aflăm că până la urmă a fi dator cuiva nu-i nicio rușine. Poți trăi și ani la rând doar din datorii. Bătrânii sunt niște nelegiuiți, iar versuri mai scriem din când în când. Unii sunt plătiți să se oprească din scris… puteți ghici singuri de ce.

Funcționarul lucrează la minister și crede că slujba de arhivar e menirea sa. Majoritatea consideră această meserie ridicolă și umilitoare, vorba aia, numai memorie să ai. Ca atare, eroul poveștii încearcă să-și deschidă propria afacere și-și cumpără un cal, cic-ar fi de curse. Îl cheamă Faraon al V-lea, deci se poate simți încă de la început călare pe situație. Gata cu grija zilei de mâine. Sunteți sigur? Răspuns final?

Așadar, funcționarul dă 30.000 de lei pe-o mârțoagă și constată că aceasta trebuie retrasă din activitate. La arhivă e o tonă de liniște, așa că lui Chirică îi trec prin fața ochilor o sumedenie de gânduri. Tot ce îi rămâne e să viseze sau să aibă o serie de revelații. Solitudinea îi oferă de nicăieri soluții.

Funcționarul

Poveștile cu haiduci și cai vrăjiți sunt niște reminescențe de pe vremea copilăriei. Când ne place de-o femeie, ne-nvârtim în jurul lămpii mai ceva ca moliile. Suntem verzi la față, dar nu atât de sălbatici precum zic gurile rele. Testosteronul ne înfierbântă și nevoile biologice își reintră-n drepturi. Pe scurt, nechezăm în voie.

Mai departe, gloaba-l lasă falit pe Chirică, așa încât nu-și mai poate plăti nici întreținerea. Pentru vrerea sa ca lucrurile să meargă de la sine, lumea îl acuză în permanență de visare. Concluzia e evidentă, chiria nu-i de filozofi.

Hainele femeilor sunt la rândul lor lor o avere, iar arhivarul are convingerea că oamenii pot fi mai buni decât sunt. Pe stradă, în schimb, gloata îi arată nevasta cu degetul, numind-o D-na Mârțoagă. Presiunea socială e inimaginabilă.

Sătulă de stres și nefiind o stoică, soție-sa cedează și se-nhaită cu un altul. Odată ce devin maturi, copiii lor sunt liberi să trăiască pentru ei. Puii trebuie s-abandoneze cuibul.

În orice caz, curtările amantului o sperie pe Ana (nevasta lui Chirică), de unde survine și intenția acesteia de a-l înșela. Astfel, își vede libertatea blocată într-o colivie. Dezlănțuită, se aruncă în brațele amantului și se simte pregătită s-o rupă cu trecutul. Trupul său (la fel ca și mintea) dorește să plutească. Zborul e și capătul căutărilor sale.

60128720_405545420281709_359123651800334336_n

Faraonul

În timp ce Faraon al V-lea rămâne fără îndoială regele mârțoagelor, arhivarul își vinde cărțile, iar nevastă-sa hainele cele mai alese. Lui Chirică i se retrag toate titlurile și diplomele și concluzionează că se poate lipsi de bani, însă lecții nu ia de la nimeni nici în ruptul capului. Iată ce înseamnă să mergi pe intuiție. 

Deși i se oferă o sumă imensă pentru mârțoagă, acesta refuză să renunțe la calul său iubit. Năpasta continuă și Ana îl abandonează pe Chirică în mod definitiv, spunându-i că nu l-a iubit niciodată. Copiii au venit și ei de la sine. În schimb, Ana nu se va recăsători, legătura noului cuplu neavând nevoie de consfințiri oficiale. Oare care-o fi mai rea, dragostea de oameni sau cea de animale? Gazetele anunță că gloaba stă să moară și tot ce știm e că nimic nu poate fi mai fals. Presa asta, bat-o vina. 

Ca să trăiască bine, omul trebuie lăsat să-și pună ideile în aplicare. Unele-s mai ascuțite, dar ce e viața fără risc? Că-n rest, teama-i pentru fraieri.

Calului i se oferă zahăr. Funcționara de la stat îl prinde pe Chirică acasă în hambar fără nicio boală, așa că-l ia la rost. Prin ancheta sa îl acuză c-a lovit în imaginea și prestigiul statului. Prin urmare, povestea cu mârțoaga ajunge scandal public. Există șase procese împotriva sa, fiecare raport bazându-se pe turnătorii. Ministerul l-ar vrea destituit, iar singura soluție ar fi vânzarea Faraonului.

După modelul lui Hristos, arhivarul nu cedează și-și asumă orice faptă. În nicio clipă caracterul nu-l poate trăda.

Rewind

Indiferent de ce ar zice statul, omul nu e în măsură să judece altă persoană. Mai exact, hârtiile inspectorilor nu au voie să decidă soarta unei ființe umane. Cum adică „învoire”?

Acestea fiind spuse, care nenorocire ar fi mai mare, banii în sine sau să nu-i ai? Faraonul are atât poftă de mâncare cât și de câștigat curse. Iese primul de fiecare dată și strânge o sumă destul de frumușică. Ana se-ntoarce și-și cere iertare, iar totul se-ncheie cu o leapșă pe cinste.

Mesajul piesei este clar: orice-ar fi, să nu îți pierzi încrederea în tine.

Scrie un comentariu