România și străinii

53081054_593331701078396_468848839168622592_n

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „Aici, acolo”
Regia artistică: Alexandru Maftei
Scenografie: Gabriella Spiridon
Light-design: Lucian Moga/Cornel Dume
Sunet: George Dancu
Regie tehnică: Emanuel Florescu
Șef producție: ing. Ion Stan
Distribuție: Oana Kun (Melania, soția), Ovidiu Ghiniță (Tudor, bunicul), Florin Covalciuc (Filip, prietenul), Sorin Calotă (Liviu, soțul), Amalia Huțan (copilul)

Când ajungi acasă după ani de muncă peste hotare, ruptura din interiorul familiei devine evidentă. Schisma sufletească e marcată definitiv de copilul nevoit să crească doar cu un părinte. Avem în continuare 5 milioane de români care trimit bani în România din străinătate. Victimele colaterale sunt copiii rămași singuri acasă, marcând și ei statisticile cu peste 100.000 de orfani.

Revenirea

Ți-au dat concediu din Italia și-ai ajuns din nou în țară plină de bagaje. Aici dai de-aceleași mărunțișuri care-i macină pe români de secole întregi: spionajul, spatele gol, lecțiile nefăcute și zahărul unde mai e? Medicamentele ce caută aici? Locul lor e-n baie.

În România, aspectul fizic te pune pe sticlă, iar jucătorii de fotbal primesc înjurături din partea tuturor. Lipsa banilor face ca orașele să se deșertifice (nici muștele nu vin aici). Remote-ul se strică, tembelizorul bârâie și margarina-i plină de E-uri.

Dincolo, familia pentru care lucrai a renunțat la menajeră. La Torino oricum n-aveai timp de tine. E adevărat că italienii merg pe scutere? Ai ajuns cumva în Veneția? Bărboșii lor îți plac? Îți vei mai găsi o altă familie în străinătate? Tot ce contează e supraviețuirea.

Fumezi numai la geam. Îți iei cu tine hainele bune, să nu mai cheltui și-acolo. Totu-i pe economie. În geantă mai îndeși și câteva fotografii.

Cotidianul

În general, aspiri, gătești, speli vase, duci gunoiul, faci cumpărăturile, pierzi autobuzul, zâmbești, spargi ouăle și trimiți acasă cărți poștale cu Turnul Eiffel și Vezuviul. Mănânci pizza, macaroane și vezi un câine strivit pe șosea. Visezi, te scoli și iar visezi și iar te scoli. Te plângi de dureri de spate, iar bărbații fluieră după tine pe stradă. De ziua ta capeți un bonus și tot n-ai bani de rochia aia superbă din vitrină. Din start, dorințele tale sunt anihilate.

Alarma zilnică anunță rutina întregii săptămâni. Italienii sunt niște nerușinați c-așa zice la TV. La mărunțișuri mai adăugăm și sticla bine închisă sau petele de pe haine. Țoalele nu te încap și planul inițial eșuează. Calmantele le cari tot de la români. 

În țară, o duci mai bine la pușcărie decât la spital. Primești tot, masă, cazare… N-aruncăm nici paharu` de unică, iar înainte de doișpe suntem acasă să n-ajungem cumva golani. N-ai vreme să te plângi sau să stai pe gânduri. Aranjezi întruna fața de masă și orice pânză, pătură sau nailon. Nu suporți singurătatea. Hainele îți sunt călcate și folosești orice obiect până la dezintegrare.

De ce nu pleci din țară dacă ești așa grozav? Unii reușesc să-și ia până și-un Fiat!

Realitatea

Bijuteriile le ținem în dulap să nu ni le fure. Francezii și americanii construiesc la noi în țară fabrici de mașini – că noi n-avem utilaje. Copilului i se sparge capul la școală și în fine, shit happens. Oare mai suntem în stare să ne amintim de noi înșine?

Frigiderul e doldora de beri. „Du-te și învață” înseamnă „mai lasă-mă în pace”. La „căcat” îi spunem „rahat”. „Semințe” egal zi de meci. Sunetele din hipermarket sunt muzica noastră de suflet. Excursiile ni le facem în Bulgaria sau la unguri.

Orice călătorie presupune: transpirație, mizerie, aglomerație, rugină, bagaje și geanta pe care o ținem în brațe. Radioul și TV-ul stau aprinse toată ziua. Dacă facem dragoste, ne aude ăla mic. Folosești ață dentară? Ești sută la sută paranormal.

Tata e mereu ocupat și mai tu îi lipseai. Astfel, codurile se repetă. „Bine” egal „niciodată”. „Alege ce preferi” înseamnă „în niciun caz nu aia”. Când scârțâie patul, n-ai voie să intri în camera părinților. „Nu știu” e un „știu, dar mi-au zis să nu îți spun”.

53270793_268045114097869_5647258476657770496_n

Inerția

Din cauza fricii noastre de trădare, nația asta nu suferă străinii. Mai țineți minte cât de bine erau păzite granițele? Așa că nimeni nu dă nimic pe gratis. De la mine ce vrei, nene? Atitudinea românului lasă de dorit oricând. 

Pe din interior ne sfârtecă blazarea. Prin urmare, decât de molii, mai bine să fim invadați de țânțari. Până la urmă avem și noi italienii noștri. De când au dispărut cozile la alimente nu mai ai cu cine. Traducere: niciodată n-am știut mai mult de casă-masă-muncă. Astăzi sunt de toate, numai bani să ai (cu carul). În continuare, camera ta e o cutie cu chibrituri. Ești un cartof de canapea. Nu mai ai loc de atâta mobilă și burtă. Dacă îți fac complimente, înseamnă că te vreau. 

Afară facem bani din absolut orice (portocale, banane, curmale). Pe fruntea noastră scrie cu roșu ȘCOALA VIEȚII. Dacă te îmbraci mai bine, ți se zice curvă. Nici să călătorim nu ne place, suntem ca o plastilină.

Când pleci peste hotare ești mare cât un pepene, iar când te-ai întors, te poți ascunde după stâlpi. Gras și sănătos, nu așa era? La primii bani serioși ne luăm mașină de spălat. În fiecare zi dăm pe „Glasul Pasiunii”. Nu uita de vitamine. Cei rămași ne cunoaștem ca pe propriul buzunar. Sărăcia ne bântuie la fiecare pas. Fii ascultător și ai grijă la limbaj.

Viitorul

Aștepți cu nerăbdare să scapi de gura părinților. Planul tău e să crești mare și să renunți la somn. O să-ți iei de toate și nici nu vei mai sforăi. Recuperarea timpului pierdut e aproape.

Nu mai avem bani, dar o avem pe mama. Înjurăm țara și asta e tot. Bunicii și-au terminat temele de mult. Când o să încărunțești, o să poți face ce vrei. Până una alta, trăiești din mila celorlalți.

Mașina automată e mai rapidă decât mama. Numai dacă-ți termini lecțiile ai șanse la desert. Ce cauți sub masă? Nu-i treaba ta. Nerușinatule, cum îți permiți?!

Macaronarul ți-a „controlat” pantalonii și nici nu te-a plătit. Așa e când muncești la negru. A vrut și tu nu l-ai lăsat, așa că te-ai întors înapoi la părinți. Lumea te bârfește pe nesăturate. Ești pe-aceeași lungime de undă cu Cicciolina și Berlusconi. La iarnă, murături.

Ni se cere să știm dinainte ce vrea celălalt și suntem vindicativi. Nu ne place să fim filmați. În schimb, insistența o avem în sânge. Futu-ți România mă-tii! Vrei adevărul sau vrei să ai dreptate? Frigiderul e gol. Când nu poți să dormi îi trezești pe restul. Dac-ai fi avut un câine, altfel am fi stat de vorbă. Dar așa, unde e viața?

Concluzie. Toate aceste aspecte compun ecuația de față: 600 pleacă/zi din țară x hai să zicem minim 28 de zile (cât are o lună) = 16800 plecări/lună = minim 201600 într-un an.

ÎN ÎNCHEIERE, NU UITAȚI DE PROGRAMUL UPDATAT PENTRU LUNA MARTIE, CÂND SE VA REJUCA ȘI „AICI, ACOLO”.

Scrie un comentariu