ISTORIA MUZICII – un documentar BBC de Howard Goodall

BBC Howard Goodall's Story of Music

Arad Culture vă recomandă cel mai  fermecător documentar dedicat muzicii universale, realizat de postul de televiziune BBC.

 

Acum, la începutul secolului XXI, ni se pare firesc ca diversitatea muzicii ce ne-nconjoară să fie accesibilă la doar un click distanță, însă… cu mult timp în urmă, muzica era doar o șoaptă rară și infimă într-o sălbăticie a liniștii. Cum Dumnezeu s-a întâmplat o asemenea minune?

Muzica – unul dintre fructele miraculoase ale civilizației umane, a devenit un fenomen global masiv, așa că ne este greu să ne imaginăm o perioadă în care oamenii nu aveau posibilitatea să audă muzică săptămâni de-a rândul. Chiar și-n secolul al XIX-lea, pe vremurile de dinaintea înregistrării sunetului, puteai să asculți simfonia preferată doar de maxim 4-5 ori în viață.

Povestea muzicii – o succesiune de valuri ale descoperirilor și inovațiilor – a fost și este un proces în continuă dezvoltare.

Următorul mare salt poate să aibă loc oricând, oriunde, fie în spatele unui bloc din Beijing, fie într-o cârciumă din nord-estul Angliei.

Indiferent de stilul care te-ncântă, un Monteverdi sau un Mantovani, un Mozart sau un Motown, un Marsheaux sau un mash-up, tehnicile pe care le au la bază nu s-au produs accidental. Cineva, undeva, le-a gândit pentru prima dată…

Muzica ne poate face să plângem sau să dansăm. Fiecare melodie reflectă timpurile în care a fost compusă, în care a încântat, a provocat, a alinat și a entuziasmat oamenii.

În această serie de excepție, marca BBC, renumitul și multipremiatul compozitor și prezentator britanic Howard Goodall ne invită într-o călătorie extraordinară pe urmele muzicii, de la zero. Fără jargoane extravagante, etichetări derutante. Termenii precum baroc, impresionism sau naționalism au fost dinadins excluși. În schimb, Goodall ne îndeamnă să ne imaginăm cât de revoluționare și exuberante erau pentru oamenii vremurilor fiecare dintre tehnicile pe care le luăm de-a gata astăzi.

 

„Există un milion de moduri în care se poate povesti istoria muzicii. Aceasta este varianta mea”
(Howard Goodall)

 

Epoca descoperirilor

Epoca Invențiilor

Închipuiți-vă că existau timpuri în care o trompetă și un oboi se chinuiau din greu să cânte sub aceeași tonalitate. Sau că nimeni nu se gândise să pună împreună un șir de coarde într-o secvență muzicală plăcută…

Elementele care definesc muzica pe care o îndrăgim atât de mult astăzi au la bază o serie de descoperiri care au văzut lumina zilei între secolele XVII și XVIII. Alegerea celor mai potrivite acorduri și alegerea instrumentelor care se pretează cel mai bine pentru folosirea lor au la bază legi care se întrepătrund asemenea părților componente ale unei mașinării magice și extrem de complicate.

Oamenii acelor vremuri erau obsedați de interacțiunea dintre spițe și rotițe, de legile mișcării și a gravitației, de înțelegerea noțiunii timpului. Nu este de mirare că acea perioadă a adus atâta inovație fabricării ceasurilor. Ascultând muzica acelei perioade, poți parcă auzi ticăitul perfect calibrat al ceasornicelor și mișcările de „înainte” și „înapoi” a pendulelor. Cel mai impresionant lucru legat de această epocă a invențiilor este modul în care viteza exuberantă a cercetărilor științifice s-a oglindit în permanente experimente și inovații muzicale.

Epoca eleganței și sensibilității

Cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea au adus viețile și carierele unora dintre giganții muzicii europene: Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Schumann, Mendelssohn și Chopin. Aceștia au trăit în vremuri tulburi, marcate de transformări puternice ale societății: revoluția franceză și americană, războaiele lui Napoleon și multe ale revolte. „Dezordinea” timpurilor a produs în cele din urmă o schimbare și asupra muzicii: a devenit mai grandioasă, mai gălăgioasă și mai feroce. Și totuși, adevărul remarcabil este că, în jurul anilor 1800, muzica nu reflecta masacrul prin care trecea omenirea.

Perioada cuprinsă între 1750 și 1850 a adus odată cu ea o schimbare la nivel social, politic și artistic. În muzică, „soarta” și „moralitatea” – cuvintele cheie în operele lui Bach și Handel, au fost detronate de către principiul plăcerii. În loc să încerce să-și „îndrepte” ascultătorii, compozitorii precum Haydn sau Mozart au început să-i menajeze, iar recompensa pe care au primit-o a schimbat complet statutul social de compozitor. Procesul a început odată cu elegantul servitor gentleman, Haydn, pe urmă s-a metamorfozat repede în „freelancerul” vedetă Mozart, ca mai apoi să ajungă la „diva chinuită” Beethoven. Întregul rol al muzicii și al publicului către care era îndreptată au evoluat într-un ritm alert.

Epoca tragediei

Până în acest punct am călătorit în timp, de la oamenii cavernelor cu fluierele lor făurite din oase, până la epoca industrială, unde orchestre gigantice și pianiști frenetici zguduiau auditoriul. În jurul anilor 1850, muzica a luat foc. Lucrurile au devenit grandioase, impertinente și însângerate. Iubirea supranaturală, destinul, moartea și nemurirea nu au fost inventate în secolul nostru XXI, obsedat de vampiri. Întrega poveste a dragostei tragice și a jocului sorții a devenit o obsesie mai mare ca orice altceva pentru compozitorii celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Aceștia au lăsat să evadeze un adevărat tsunami de sentimente care îi lăsau pe ascultători într-o stare de confuzie și epuizare. De fapt, este greu să găsești o compoziție muzicală scrisă între 1850 și 1900 care să nu fie despre moarte și / sau destin.

Exemplul cel mai potrivit pentru a oferi un punct de pornire al obsesiei în muzică este o bucată muzicală scrisă de un compozitor francez deziluzionat, briliant și instabil emoțional, în anul 1829. Era un fel de încrucișare între Beethoven și Lord Byron, se numea Hector Berlioz și compoziția sa inovatoare se numea „Simfonia Fantastică”.

Epoca revoltei

În cei 31 de ani cuprinși între moartea lui Richard Wagner, în 1883, și răbufnirea Primului Război Mondial, muzica a fost zguduită de o serie de revolte. Muzica rusească a cucerit abundent vestul, la fel ca sunetele exotice ale continentelor îndepărtate. Opere și simfonii de intensități uluitoare au uimit dar și înspăimântat publicul. Se născuse modernismul în muzică. Lumea devenea un spațiu mai mic, cu milioane de emigranți europeni săraci, căutând refugiu în Lumea Nouă, alăturându-se albilor, afro-americanilor și chinezilor deja stabiliți acolo. Din acest mix îmbelșugat a culturii muzicale ce „țâșnea” din noile radiouri, avea să se nască blues-ul, ragtime-ul și jazz-ul.

În doar 3 decenii, muzica a trecut printr-o serie de convulsii masive. Schimbarea a venit sub mai multe forme, unele încântătoare, altele surprinzătoare. Revoluția era în aer și toate legile și tradițiile muzicii aveau să fie scuturate din temelii. Ceea ce s-a întâmplat a fost un lanț de rebeliuni muzicale. Primul pas a fost înlăturarea lui Wagner. Idelile, stilul și filosofia lui muzicală avuseseră o asemenea influență în muzica clasică, încât au produs o ciumă „pseudo-wagner” printre compozitori. Ceea ce a urmat a fost o mișcare care își propusese să facă lucrurile complet diferit. Chiar dacă nu a fost dintotdeauna intenționat, s-a produs o adevărată Renaștere „Anti-Wagner”. Toate lucrurile pe care acesta le detestase mai mult, au prins viață. Ca de exemplu, francezii.

Epoca „la modă”

Este Ajunul Crăciunului, 1906, iar de pe stâncile ude și bătute de vânt ale stației radio din Massachuttes se aude un sunet memorabil. Este prima difuzare în eter a unei opere muzicale înregistrate: Largo a lui Handel, transmisă de un pionier al radiofoniei, Reginald Fessenden. De la aceste modeste începuturi avea să se dezvolte în curând o industrie globală. Această transmisie istorică avea să deschidă o nouă eră în care muzica avea să aparțină tuturor, pretutindeni și în mod gratuit.

Pe lângă difuzarea muzicii clasice, radioul a dat posibilitatea muzicii locale să se afirme la nivel global, pentru prima dată în istorie, în special muzica populară americană din sfera unui stil numit blues.

Inventarea unor noi tehnici de înregistrare și expansiunea muzicii ușoare care a profitat de pe urma acestora reprezintă marea poveste a muzicii din ultimul secol. Grație gramofonului, radioului, iar acum internetului, muzica pop a cucerit planeta. Beneficiul muzicii gratuite maselor a schimbat valoarea, scopul și stilul muzicii într-un mod mai puternic decât oricând.

Traducere din engleză după „The Story of Music” by Howard Goodall.

Scrie un comentariu