„Discuția Secretă” – Prima ediție a Festivalului Național de Literatură la Arad
De regulă, când demarezi ceva, pentru prima şi prima dată, tinde să scârţâie puţin. Ca atunci când îţi cumperi o pereche de pantofi. La început te strâng, te jenează, mai şchiopătezi puţin, puţin, până ce într-un final îşi dau drumul şi te prind de minune…
Cam asta s-a întâmplat şi cu Festivalul de Literatură „Discuția Secretă”, care a debutat ieri la Librăria Scienta, la ora 17:00. A cam scârţâit. Atmosfera, fără să înţeleg întru totul de ce, a fost oarecum sterilă, crispată chiar. Dintre cele 5 nume anunţate, au venit doar 3: Radu Andriescu , Stelian Muller şi Vlad Moldovan. Iar ei nu păreau să aibă elanul necesar pentru a-şi prezenta la potenţial maxim creaţiile… Sau poate au luat prea în serios titlul de Discuţie Secretă, pentru că şi-au citit fragmentele la un volum atât de redus şi la un tempo atât de rapid, încât într-adevăr ele au rămas secrete, cel puţin urechilor mele.
Cu un astfel de debut, recunosc, nu am mai avut nicio tragere de inimă să particip şi seara, la prezentările din Cafeneaua Literară Joy’s. Dar ceva totuşi mi-a dat un imbold. Şi mă bucur că mi-am ascultat vocea aceea din minte, care-mi spunea : hai, du-te, că va fi mai bine.
E seară, lumină obscură gălbuie, un spaţiu mai intim, mai soarbe careva dintr-o cafea, muzică jazz în surdină… Parcă, parcă, e altceva. Un mediu ce se mulează mai bine cu lectura. Lumea se destinde şi ascultă, cu privirile rătăcite în gol şi cu rotiţele imaginaţiei puse în funcţiune.
Au citit pe rând V. Leac, Maxim Blum, Rareş Moldovan, Ionuț Chiva şi…..moment de suspans, curiozitate din ce în ce mai mare…. oare e o tipă, sau un tip? Oare cum arată? O să aflăm acum cine e Hit Grrl! … ?… Nope. Nu s-a ridicat nimeni să preia cuvântul. Cei prezenţi au fost lăsaţi în expectativă, nici măcar ştiind dacă această fiinţă misterioasă se află sau nu printre ei, acolo în Joy’s. În schimb, s-a apelat la o improvizaţie cu schepsis, ce mie mi s-a părut genială prin prisma modalităţii cuiva de autopromovare. În timp ce prin difuzoare se propaga o voce feminină, distorsionată prin programe de editare, citind un fragment din următorul roman aflat încă în lucru, videoproiectorul arăta gameplay-ul unui joc amplasat într-un mediu urban. Chiar original, iar ideea ar fi fost 100% reuşită, dacă nu ar fi fost atât de greu să decodifici cuvintele. Am auzit prin prejur cuvântul „fanfaronadă”. Păi de ce? E chiar admirabil când cineva mai are pornirea, mai ales într-un mediu cultural, să fie inedit. Să spargă tiparul. Că se putea şi mai bine, asta e drept. Dar dacă stai să te gândeşti, întotdeauna se poate mai bine…
Eu zic că, până una-alta, prima parte a festivalului a ieşit, per ansamblu, chiar bine. Aştept cu nerăbdare următoarele zile!
Comments are closed.