Coaliția pentru homosexuali

3pena

Festivalul Internaţional de Teatru Nou Arad (FITN5), ediţia a V-a
Compania Create.Act.Enjoy, Cluj-Napoca
Piesa „Pena”, texte de Ruth Smythers, Ştefan Mako și Adina Lazăr
Regia: Adina Lazăr

Când ești în sevraj, parcă ți se-aprind nişte beculețe. Unul stă într-o baltă de sânge, altul e pește, traficant, violator… Plăcerea e compensată cu nașterea de prunci. M-am culcat cu Cristi, apoi mi-am tăiat părul. La pușcărie am cunoscut-o pe marea mea dragoste. Denisa era ca trasă prin inel, un fel de Monica Columbeanu. Când cuceresc o femeie, o fac să se dea cu capul de pereți, apoi, într-o singură secundă m-asigur că mă va urî. Viața mea a fost un haos. M-am futut, m-am drogat, am furat, dar în schimb n-am omorât pe nimeni. Aceasta e mărturisirea sinceră a unei fete de pe stradă, care lovește aerul cu pumnii ca un veritabil boxer de categorie grea. Ne explică cât de dificilă este viața pentru o femeie, prin câte hățișuri trebuie ea să treacă și cât de grotesc e comportamentul bărbaților în raport cu sexul opus.

Pe fundalul manelei „Mi-e poftă de tine rău”, apare un covor în culorile curcubeului, simbolizând homosexualitatea. Apare și chipul părintelui Arsenie Boca, conturat cu lumini pâlpâitoare. Sexul, când nu poate fi evitat, ne sugerează o măicuță din Moldova, se face-n întuneric. Astfel, școala, societatea, religia, părinții, toți le insuflă bărbaților sentimentul de rușine. În tot acest timp, spitalele care efectuează avorturi sunt pline de doctori criminali. Pe peretele din spatele celor două actirțe(Andreea Șovan și Serena Secară), un chirurg cu țigara-n gură scoate pe bucăți fătul nenăscut. Trece mai departe să desfacă un vin cu același tirbușon. Nu vă speriați, avortonul era compus din bucăți de carne decongelată.

15052133_10154573059697367_1365536974_o

La 11 ani ne jucam căluţul, apoi mă imobiliza. Încercam să stau deoparte, voia în „locul ăla”. Într-o zi, mă jucam pe TV și-și băgase două degete în mine. Aveam doișpe ani. Oprește-te! La treișpe eram gravidă-n luna a șaptea. Nu regret c-am făcut avort. Prietenul meu mi-a zis să nu-mi fac griji, că nu doare. Concluzie. De cele mai multe ori, tăcerea naște extremisme, iar situația face ca femeia să-și piardă identitatea în fața unor preconcepții de-a dreptul primitive. În cel mai bun caz, ea poate fi o gospodină bună, acolo-i este locul. Cam așa ar suna concluzia pulimii. Mereu e vina femeii că există.

Bărbații sunt portretizați ca fiind niște alcoolici, în timp ce femeile acceptă să fie cârpele acestora. Pe scurt, falimentul unei țări e cauzat de frica cu care sunt crescuți copiii de către părinții lor impertinenți. Astfel, odraslele se vor obișnui cu suferința ca parte integrantă și de neînlocuit în structura lor emoțională. Viața lor va fi un chin și un blocaj. „Dacă ești cârpă, mamă, își va bate joc de tine toată viața!”.

De-acum înainte, m-abțin să mai plâng, bărbatul îmi zice că stric atmosfera. Uneori sunt mândră de el. Uite-o poză în care avem treninguri la fel. Îmi zice că-l fac de râs. Mai cu seamă, de față cu prietenii. Dacă mă bate, a doua zi își cere scuze.

– Ești un monument de prostie, mamă(!), îi replică fiica.

N-am ce să fac – continuă aceasta; nu am bani, studii, loc de muncă, unde să mă duc?

PENA

Părinţii mei sunt deschişi la minte și nu mi-e frică să mă exprim. Am venit cu una la ei, le-am spus că-s lesbi şi-au fost de-acord. Acum stăm împreună şi n-avem treaba nimănui. Dar pot spune un lucru, societatea e prima care te reorientează. Băieţii din cartier m-au bătut şi mi-au arătat ce nu poate femeia. Ăsta-i caz concret.

În viziunea majorităţii, a fi gay nu-i un mod de viaţă acceptabil, homosexualii trebuie consiliaţi.

În seara aia, ni se relatează, lumina de pe scară nu s-a mai aprins. M-au târât în uscător, mi-au dat picioare-n sâni, în burtă, nu puteam reacţiona. Cumva, mă priveam din afară, apoi mi-am pierdut cunoştinţa. Țin minte că filmau. Când au rămas fără baterie, s-au oprit, sprijinindu-mă de uşa vecinului. Am căzut şi m-au dus cu ambulanţa.

– E traumatizant, dar ţi-ai făcut-o cu mâna ta, îi replică Clubul Mămicilor.

La final, florile colorate de pe ecran îşi deschid petalele, sincronizându-se cu sărutul fetelor. Bravo pentru curaj şi pentru faptul c-ați rămas în chiloți pân` la-ncheierea piesei, după care au venit şi ovaţiile de rigoare.

Foto: Alin Barbir

Scrie un comentariu