Foto: romaniaresponsabila.ro

Cetatea este monumentul istoric de importanţă naţională al oraşului; planul ei, în formă stelată, cu şase bastioane se înscrie printre cetăţile de tip Vauban din faza târzie, ce încheie totodată şi evoluţia sistemelor stelare din Transilvania. Zidurile au fost construite din cărămidă şi au fost umplute cu pământ, iar grosimea lor este circa 3 metri iar, la acea vreme, au fost înconjurate de un şanţ umplut cu apă din Mureş. Unghiurile sub care sunt construite zidurile sunt astfel calculate încât proiectilele de artilerie să poată fi deviate prin ricoşeu.

Maria Terezia a Austriei (1717- 1780) a dispus construirea Cetăţii Aradului, a cărei ridicare a început la 1762, după planurile generalului arhitect austriac Filip Ferdinand Harsch.

În interior au fost ridicate trei corpuri principale de clădiri, care cuprindeau comandamentul, garda cetăţii şi mănăstirea spital, care includea şi biserica în stil baroc. Cetatea nu a avut de înfruntat decât un singur asediu, în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, timp de nouă luni. În schimb a fost folosită ca închisoare militară, fiind internaţi numeroşi revoluţionari, inclusiv cei 13 generali executaţi de autorităţile militare austriece, în apropierea cetăţii, în 1849. În timpul detenţiei au murit de tifos şi rele tratamente 4317 de internaţi. Fără îndoială, cel mai celebru prizonier a fost Gavrilo Princip, în urma asasinatului din 1914, la Sarajevo. În timpul Revoluţiei din 1989, pe 21 decembrie militarii din cetate trec de partea revoluţionarilor, astfel Aradul devine oraş liber.

Stil arhitectural

Vauban

Edificarea Cetăţii, operă a arhitectului Harsch, a început în vara anului 1763, după sistemul Vauban şi este o construcţie în formă de dublă stea cu 6 colţuri, cu ziduri puternice de apărare, cazemate şi alte construcţii militare. Cetatea se situează pe malul stâng al Mureşului, pe o peninsulă delimitată pe trei laturi de o „buclă” a râului.

Lucrările au durat 20 de ani, cu mici întreruperi cauzate mai ales de lipsa forţei de muncă, aşa încât cetatea a fost terminată în 1783. De reținut din punct de vedere istoric, stilul Vauban este întâlnit și în alte orașe importante ale României precum: Alba-Iulia, Oradea, Timișoara. Însă, dintre toate Cetatea Aradului este cea care s-a conservat cel mai bine de-a lungul timpului.

Întemeietorul acestui concept arhitectural este Sébastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), un inginer militar al regelui Louis XIV de Vauban. El este cel care a înființat știinta modernă a fortăreței-bastion cu formă stelară, un sistem defensiv în construcții care a schimbat soarta militară a Europei.

Privind în detaliu, forma stelară a clădirii a apărut în urma inovațiilor în materia armelor de foc (tunurile), având rolul de a flanca atacatorul indiferent dacă acesta reușește să darame un zid, două sau trei. Cetatea, privită în ansamblu, te convinge de faptul ca din orice parte ai încerca să o ataci, vei avea în permanență alte două ziduri ale sale care să te înconjoare. Fortărețele lui Vauban, de-a lungul timpului, le-au dovedit cotropitorilor cât pot fi de inexpugnabile, una dintre aceste construcții inedite este Cetatea Aradului.

Forţa cetăţii consta în primul rând în posibilitatea utilizării eficace a cca. 300 de piese de artilerie. Piaţa centrală din incinta cetăţii era delimitată de trei corpuri de clădiri masive –comandamentul, garda şi biserica cetăţii. Lăcaşul de cult, construit în stil baroc, marcat de cele două turnuri aflate pe faţada principală a acestuia se află în picioare și în zilele noastre.

Sursa: Arad City Guide

Istoric

Sursa: Arad Hotspots

Cetatea Aradului a fost construită în timpul domniei împărătesei Austriei Maria Terezia (1740-1780). Locul ales pentru construcţie îndeplinea în primul rând condiţii de ordin strategic fiind aşezat la întretăierea
a două foarte importante drumuri comerciale, unul care duce din Câmpia de Vest spre Transilvania şi altul, care vine din nord, dinspre Oradea şi Satu Mare şi face legătura cu Timişoara şi calea fluvială oferită de Dunăre.

Lucrările au început în anul 1762 şi au durat peste 20 de ani, până în 1783, desfăşurându-se sub supravegherea şi după planurile elaborate de arhitectul militar austriac Filipp Ferdinand Harsch.

Zidurile, asezateJpeJtrei rânduri, cu pamânt, iar grosimea lor este în jur de treirmetri si laracea vreme, au fost înconjurate de un sant umplut cu apa din Muresy marginit spre exterior. de un mic val de pamânt.

În acest tip de fortificatie unghiurile sub care sunt construite zidurile sunt astfel calculate încât proiectilele de artilerie sa poata fi deviate prin ricoseu iar pamântul de umplutura atenueaza forta exploziilor.

Circumferinta zidurilor cetatii aradene este de 3180 metri si acestea au fost prevazute cu bastioane de tip cavaler, flancate de redute pentagonale. In total bastioanele cuprindeau 296 guri de foc.
În interior au fost ridicate trei corpuri principale de cladiri, care cuprindeau comandamentul, garda cetatii si manastirea spital, care includea si biserica în stil baroc, care astazi este în stare de ruina. Ultimii patru calugari dedicati Sf. loan de Capistrano au locuit în manastire pâna în 1861.

Foto: Arad Hotspots

La ridicarea cetatii au participat peste 1500 de familii din împrejurimi, si au trebuit darâmate si 169 de case. In total au fost cheltuiti, de catre guvernul austriac imperial peste trei milioane de florini, o suma impresionanta pentru acea vreme.

Cetatea Aradului a jucat un rol deosebit de important în Revolutia din 1848-1849, fiind asediata timp de noua luni, între octombrie 1848-iunie 1849. Din cetate, armata austriaca a bombardat orasul timp de opt luni cu peste 40 000 de proiectile de artilerie.

La data de 6 octombrie 1849 în împrejurimile cetatii au fost executati de autoritatile austriece 13 generali ai armatei revolutionare maghiare.

O perioada de timp cetatea a fost folosita ca si închisoare aici fiind întemnitati revolutionarul român Eftimie Murgu sau în perioada conflictelor armate, 1200 de soldati francezi (în anul 1794) sau soldatii turci luati prizonieri în Bosnia în anul 1881.

Cel mai celebru prizonier al închisorii a fost Gavrilo Princip, care în data de 28 iulie 1914 l-a asasinat la Sarajevo pe principele mostenitor al tronului imperiului Austro-Ungar, Franz Ferdinand. Acest asasinat a fost semnalul de începere al primului razboi mondial.

In timpul Primului Razboi Mondial, în cetate au fost tinuti mii de prizonieri de razboi sârbi. Datorita conditiilor grele de detentie au murit 4317prizonieri iar în memoria lor a fost pusa la poarta de intrare o placa comemorativa.

Asupra conditiilor inumane în care sunt tinuti prizonierii în cetatea Aradului a atras atentia si deputatul Partidului National Roman, Stefan Cicio Pop, într-o interpelare în parlamentul de la Budapesta în cursul anului 1917.

In perioada interbelica cetatea a fost garnizoana Aradului si a gazduit1 regimentul 93 infanterie.

Știați că…?

Istoria recentă ne amintește de un eveniment atipic în istoria Europei ce are o legătură puternică cu existența acestei Cetăți. În marele necaz al anilor 1914-1918, Comandantul Suprem al armatei Austro-Ungare și-a constituit în această Cetate un lagăr de concentrare în care au fost aduși cu miile locuitorii teritoriilor invadate de forțele Puterilor Centrale.

Aici a funcționat o tabără în partea exterioară a Cetății, perimetru în care au fost adăpostiți prizonieri din teritoriile Bosniei și ale Herțegovinei, printre care și controversatul naționalist Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand.

Potrivit istoriografiei locale, din cauza condițiilor precare de detenție, în Cetatea Aradului au murit 4317 prizonieri, majoritatea fiind sârbi.Urmărind destinul celui care a tras glontele decisiv al Marelui Război, Gavrilo Princip, o parte din pedeapsa de 20 de ani de închisoare va fi executată în Cetatea Aradului, ca mai apoi să fie mutat la o altă închisoare din Cehia, la Terezin.

hartă