Berlin Noir Project – musical interview

INTERVIU CU PAUL VIDA

În josul articolului veţi găsi printre altele canalul de Youtube BERLIN NOIR, unde puteţi asculta toate melodiile şi totodată pagina de Bandcamp cu un free download. Scroll în jos, merită!

Arad Culture – Avem de-a face cu o trupă sau cum ziceai, Paul ?

Berlin Noir – Mai degrabă cu un proiect muzical.

Arad Culture – Aşa. Care ar însemna ce ?

Berlin Noir – Care ar însemna faptul că momentan nu există membri în trupă. Există doar o singură persoană. Pe parcurs probabil că vor mai veni şi alţii.

Arad Culture – De unde numele de Berlin Noir ?

Berlin Noir – Păi numele îi preluat de la o carte scrisă de Phillip Kerr, care spune povestea unui detectiv în perioada nazistă. Iniţial am văzut-o în librărie, după care m-a atras destul numele cât să mă gândesc că dacă îmi voi face vreodată o trupă sau mă voi reapuca de fostul proiect, numele va fi Berlin Noir. Mai ales că se potrivea şi cu genul de muzică pe care am vrut să-l abordez.

Arad Culture – Care ar fi… ?

Berlin Noir – Postpunk. Deci pe stil Joy Division.

Arad Culture – Chiar am vrut să te întreb. Zi-mi dacă poţi câteva influenţe.

Berlin Noir- Joy Division, Gang Of Four, Killing Joke, The Smiths, The Cure, The Sound, Mission Of Burma , New Order, deci practic toate trupele mari de postpunk care au existat vreodată. Clasificarea totală ar fi postpunk/darkwave/new wave.

Arad Culture – Explică-ne totuşi un pic ce înseamnă chestiile astea, pentru că îs mulţi care n-ar prea ştii concret ce ar presupune astfel de stiluri.

Berlin Noir – Ca să dau o definiţie la postpunk, ţin minte că am văzut un documentar acuma câţiva ani când am început să ascult şi în introducere au exemplificat prin stilul punk. Punk-ul a fost generaţia care zicea ,,Fuck you !’’, basicly. Şi postpunk a fost generaţia care ulterior a avut curajul să zică ,,We’re fucked !’’, adică să recunoască treaba asta. Deci mesajul este mult mai, să zicem melancolic, sentimental, mai diferit faţă de agresivitatea dată de punk.

Arad Culture – Cum de te-ai decis să începi proiectul ?

Berlin Noir – Având în vedere că din 2007 până-n 2010 am activat într-o trupă numită Gonzo (presupun că ştii de unde vine numele). Trupa a fost una de postpunk/alternative, axată mai mult pe alternative. A avut nişte concerte, dar a eşuat în cele din urmă. Nu numai eu, ci toţi restul, nu ne-am pus împreună să facem ceva ca lumea. Deşi am înregistrat nişte piese pe stil de postpunk pentru Gonzo, în cele din urmă trupa s-a destrămat. Deşi s-o întâmplat foarte ciudat treaba asta, pentru că nimeni nu mai ştia exact care era situaţia. Ok, o trecut asta şi am zis hai acuma să concep ceva unde să nu mă bazez pe alte persoane, pe o sală de repetiţii, pe tobe, instrumentişti ş.a. Fac io totul. Mi-am luat tobe, mi-am luat ăăă, bas, aveam o chitară, amplificatoare… am zis ok, mă pun şi înregistrez. Şi aşa mi-a venit ideea de Berlin Noir. Ei, multe dintre ideile şi conceptele muzicale care or venit în perioada Gonzo s-au transpus acuma în Berlin Noir.

Arad Culture – Prin Gonzo voiaţi să vă referiţi la stilul acela de jurnalism pe care-l practica Hunter S. Thompson sau ?

Berlin Noir – Numele într-un fel de acolo ar veni, dar noi l-am ales de la personajul din ,,Muppets” ca şi o chestie ironică. Mai încolo am aflat că înseamnă mai multe lucruri, aşa cum în irish slang gonzo se referă la ultima persoană care stă în picioare după beer drinking contest. Am optat pentru un nume mai interesant, dar un pic mai neciudat…

Arad Culture – Mai matur.

Berlin Noir – Cam aşa ceva, da.

Arad Culture – Mi se pare mie sau se simte şi puţin Sonic Youth în Berlin Noir ?

Berlin Noir – Da, îi am şi pe ei ca influenţă muzicală (mai ales la chitară), pentru că şi ei la rândul lor au avut influenţe de postpunk.. Apropo, toate chestiile îs instrumentale momentan.

Arad Culture – O să le laşi aşa sau cum te gândeşti să le dezvolţi ?

Berlin Noir – Am nişte cover-uri înregistrate pe care voiam să pun voce feminină. Într-o perioadă am avut o persoană care a fost dispusă să facă asta, dar nu am mai apucat să colaborăm concret şi am lăsat-o baltă pentru o vreme. Ţin să precizez că deşi piesele nu au încă voce, ele au fost concepute din start pentru a fi instrumentale. Dar nu şi pentru a rămâne definitiv în forma asta. Aşa că dacă găsesc persoană pentru vocals, s-ar putea să regândesc puţin melodiile.

Arad Culture – Ce trupe instrumentale îţi vin acum în minte ?

Berlin Noir – Aaa, instrumentale… Oile Negre (cântam cu ei foarte mult când eram în Gonzo – luate amândouă eram un fel de supergrup). Şi eventual aş mai putea să menţionez Egocentrics, Nomega… Trupe instrumentale cunoscute nu prea există în sensul ăsta, de a mă influenţa.

Arad Culture – Păi, God is an Astronaut sau This Will Destroy You, alea ce îs ?

Berlin Noir – Mmmm, se bazează mai mult pe efecte şi pe atmosfera creată de acestea. Au o altă dinamică. Ideea din spatele pieselor mele în schimb se axează pe starea creeată de către instrumentele îmbinate împreună şi nu pe fiecare luat separat, cum se întâmpla în cealaltă trupă. Aici totul este un întreg, mai ales datorită faptului că eu am conceput totul. Prin urmare am o concepţie mai holistică – să zicem aşa – asupra muzicii.

Arad Culture – La ce ştii să cânţi ?

Berlin Noir – Am început să cânt la chitară prin 2004-2005. Prin clasa a şaptea m-am apucat şi o lungă perioadă am avut chitară acustică. Din cauză că era veche şi corzile stăteau foarte sus pe gât, mă dureau groaznic degetele pe ea. Abia prin aprilie, 2007 mi-am luat electrică. Şi după aia, în toamnă – septembrie am format Gonzo. La bas am ajuns să cânt mai mult din necesitate, dar şi pentru că stilul muzical de postpunk nu necesită o dexteritate foarte avansată pentru a ţine o linie melodică, adică slap bass sau alte lucruri mai complicate. Îmi trebuia doar puţină rezonanţă. La tobe nu pot să cânt ca lumea, aşa că le compun pe calculator. Am mai multe programe în care le-am lucrat. Legat de instrumente, iarăşi, tot aşa, vreau să-mi cumpăr nişte clape şi să învăţ la ele.

Arad Culture – Povesteşte-ne despre singurul membru al trupei.

Berlin Noir – E un fel de dirijor al orchestrei Berlin Noir. Compun muzica uneori ad-hoc, pe moment sau alteori îmi vin ideile în cap formate dinainte. Şi mă pun şi o înregistrez. Uneori pot sta pe o piesă peste cinci ore ca să iasă bine. Şi asta vorbind doar de chitările de bază, ce să mai zic de celelalte sunete electronice de pe fundal, tobele… Ca şi idee de trupă, conceptul ar fi undeva pe stilul de Smashing Pumpkins, Nine Inch Nails şi Queens Of The Stone Age. Este un proiect care nu se va dizolva atât de uşor. Nu e o chestie egocentrică, ,,this is my band !’’, dar vreau o anumită libertate de a mă exprima.

Arad Culture – Păi îi trupa ta…

Berlin Noir – Chestia-i că înainte depindeam de multe persoane şi dacă mă luam după ele ajungeam să cântăm io ştiu ce, Smash Mouth sau Lady Gaga. E foarte important să imprimi o anumită stare de-a ta când cânţi.

Arad Culture – Din câte ştiu, de la vara va fi un proiect cu mai mulţi implicaţi.

Berlin Noir – Da. Încerc să recrutez nişte membri din Nomega care da, am certitudinea că sunt interesaţi. Nu ştiu, aşadar, câţi am fi în trupă şi câţi ne-am mobiliza, dar dac-ar fi, ar fi frumos.

Arad Culture – Evident că altfel va fi când vor fi implicate şi alte persoane. Va ieşi probabil total altceva faţă de cum ţi se prezintă proiectul acum în viziunea ta. Deci s-ar putea ca Berlin Noir să evolueze spre altceva ?

Berlin Noir – Momentan am nişte demo-uri până mă adun, să nu stau chiar pe loc. Ideile se pierd. Incapsulate into something – să fie prinse în timp. Asta am zis mereu. Sunt de acord cu faptul că odată ce vin alte persoane şi pornim repetiţiile, înregistrările, încep să apară şi problemele. Dar asta-i toată crema. Şi abia aştept să văd ce-o să iasă. Pentru că sunt sigur că Berlin Noir va creşte.

Arad Culture – Tu din câte ştiu stai în prezent în Mainz. Acolo faci facultatea. Cum crezi că va evolua Berlin Noir, atâta timp cât Nomega are concerte în Serbia şi Timişoara şi totuşi au şi ei altele pe lângă ? Cum îi vei putea coopta de fiecare dată ?

Berlin Noir – E o chestie de când am eu timp şi când au ei. Nu-i nimic bătut în cuie neapărat. O chestie de timp liber, de distracţie, de prieteni care se întâlnesc între ei şi fac ceva ca lumea.

Arad Culture – Dacă reuşiţi să faceţi ceva închegat, nu te-ai gândit vreodată la un concert sau aşa ceva ?

Berlin Noir – De ce nu ? Însă asta rămâne de văzut, pentru că până în prezent n-am făcut nimic încă cu ei. Dar urmează. Există un corp solid de piese care momentan vin din partea mea, iar ei îs deschişi la cover-e şi la alte lucruri noi. Stadiul în care suntem este unul embrionic.

Arad Culture – Cum îţi vin ideile, melodic vorbind. Alţii scriu partituri, tu ce faci ?

Berlin Noir – Există mai multe metode. Mă las inspirat din alte piese sau efectiv stau şi le înregistrez ca guitar text. Da’ multe dintre ele le-am avut de dinainte, or apărute în procesul creativ din perioada de Gonzo şi de după.

Arad Culture – Am înţeles. Am văzut că foarte mulţi reciclează idei şi le incorporează în proiecte noi.

Berlin Noir – Păi decât să le uiţi…

Arad Culture – Bun, deci spuneai că te conectezi la chitară şi începi să cânţi până îţi vin ideile. Dar, nu faci şi invers, când îţi vin ideile te pui şi cânţi la chitară ?

Berlin Noir – Da, mai se întâmplă şi asta, e ciudată treaba. Mai am în cap idei uneori care le aud aşa, ca pe-o melodie. Dar deja devin schizofrenic dacă încep să povestesc dinastea. Spontaneitatea funcţionează ca şi catalizatorul instrumentului.

Arad Culture – Ok, am vrut să te întreb despre imaginile de pe Youtube, care totodată însoţesc videourile.

Berlin Noir – Imaginile au rolul de a oferi o anumită ambianţă fiecăreia dintre piesele postate, având în vedere că le publicam pe net la o săptămână diferenţă una faţă de cealaltă. Câteva dintre poze sunt făcute de o prietenă, care le-a şi editat un pic. Altele sunt de pe net, folosite cât de cât de legal, având în vedere că nu fac bani de pe ele.

Arad Culture – Ce se întâmplă acum cu Berlin Noir ?

Berlin Noir – Intenţia curentă este de a lansa un mini album demo. Săptămânile astea spre mai.

Arad Culture – Unde şi în ce condiţii ?

Berlin Noir – Păi albumul va cuprinde vreo zece piese. Nouă sunt publicate deja pe Youtube şi mai este una care o voi adăuga în curând. Compilaţia se va numi ,,The Violet March’’, va apărea în ediţie foarte limitată în varianta fizică de release şi va fi distribuit în cele din urmă în rândul prietenilor. Pe Facebook, Bandcamp şi Lastfm variantele vor fi puţin masterizate.

Arad Culture – Cât de importante sunt spaţiile astea gratuite de promovare de pe net ? Ai putea să-mi dai un exemplu ?

Berlin Noir – M-am gândit foarte mult să-mi dezactivez contul de Facebook, să nu mai pierd atâta timp pe el. Să economisesc timp, să fac altceva. P’ormă am zis, stai puţin, eu totuşi ce-o să fac cu pagina de Facebook a lui Berlin Noir? Cum mai promovez trupa ? Pentru că central vorbind, Facebook-ul e baza. Şi e foarte ok, pentru că-i gratis. Dar şi indispensabil. Myspace-ul e deja un dinozaur, dar încă am cont şi acolo. Bandcamp, Lastfm… dacă n-ar fi astea, n-ar ştii nimeni de nimic.

Arad Culture – Mai demult spuneai că va fi un fel de add-on la albumul de la Nomega…

Berlin Noir – Da. Dar având în vedere că şi-or împins mai încolo data lansării, va trebui să iau legătura cu ei şi să văd. Atâta timp cât se vor duce peste hotare, prin Serbia şi în multe alte locuri unde merg concertele, ar fi minunat să răspândească vorba şi despre Berlin Noir. Deci o să fac sigurat încă un teanc de CD-uri DIY pentru asta.

Arad Culture – DIY, explică-le oamenilor ce înseamnă…

Berlin Noir – Etica de Do It Yourself sună cam aşa: you take matters into your own hands and you do it, aşa cum am făcut şi eu cu Berlin Noir. N-am aşteptat după alte persoane să mă împingă de la spate, fă asta, fă aia, du-te-n direcţia asta muzicală sau în cealaltă. Nu, am făcut ceea ce mi-a convenit mie să fac şi aşa am ajuns unde sânt momentan.

Arad Culture – Bun, când vine vorba de pasiuni nu te poate împinge nimeni de la spate…

Berlin Noir – Aşa e.

Arad Culture – Spune-mi te rog ce părere ai despre situaţia actuală din ţară, în care nimeni nu mai cântă în româneşte şi care ar fi soluţia ?

Berlin Noir – E vorba despre efectul globalizării dacă stai să te gândeşti. Majoritatea formaţiilor de orice naţie cântă în engleză sau franceză. Pe plan mainstream asta e situaţia. Dar fi o idee bună să apară trupe care să cânte muzică de calitate şi în limba română.

Arad Culture – Spun asta pentru că sunt foarte multe trupe care au încercat să iasă înafara hotarelor prin a cânta într-o altă limbă. Şi au ajuns să cânte în ţara lor în engleză.

Berlin Noir – Lumea e un paradox.

Arad Culture – Să luăm Celelalte Cuvinte ca trupă consacrată. Nici măcar ei, cu Folk You, Festivalul medieval de la Sighişoara şi toate concertele şi turneele pe care le au nu pot trăi din asta, având alte job-uri pe lângă. Cum vezi tu situaţia trupelor din ţară, merită să faci muzică sau nu ? Sau din ce punct de vedere ar merita ?

Berlin Noir – În ziua de astăzi, pentru a face bani garantat cu muzica ta trebuie să te supui curentului mainstream. Eu nu fac lucrul ăsta, dintr-un motiv uşor de înţeles: nu fabrichez nimic pentru mine. Majoritatea prietenilor pe care îi cunosc, la fel, au joburi pe lângă şi fac muzică pentru că le place şi ,,they don’t like to be told otherwise’’. Nu-i o chestie de bani neapărat. Atâta timp cât totul porneşte de la un hobby şi nu de la ce vrea publicul, atunci o să iasă nişte chestii care n-ar ieşi la iveală altfel.

Arad Culture – Nu mă refeream neapărat la bani. Dacă toată lumea ar rămâne să facă din toată chestia asta un hobby eu nu zic că n-ar ieşi ceva productiv, dar nu văd o continuare în felul ăsta, nu ştiu dacă eşti de acord. Trupa Red Fang avea vreo 6000 de vizualizări pe Youtube înainte să devină faimoasă şi înainte să deschidă la Mastodon. Şi acuma cu Asylum Records au nu mai ştiu câte sute de mii. Ei, acolo-i comercial, cum vezi situaţia ?

Berlin Noir – Nu. Sunt nişte record labels mai indie, mai DIY, care nu intră în şablonul ăsta convenţional al muzicii. Care promovează talentele neconvenţionale şi muzica avantgardistă, aceea care se prezintă mai ciudată pentru urechile unora, care în marea lor majoritate nu sunt obişnuiţi decât cu radioul.

Arad Culture – Deşi sună foarte convenţional neconvenţional, dar în fine…

Berlin Noir – Dovada de curaj a acestor case de discuri a fost extraordinară, în sensul că au pariat cu foarte mult risc pe aceste trupe. Ei, ce s-a întâmplat în timp ? Progresiv, treaba s-a dezvoltat. Drept urmare, există din ce în ce mai mulţi oameni care ascultă genul ăsta de muzică. Ascultă noise , sludge, ascultă stoner şi postpunk… chiar şi la noi în ţară, deşi nu există o scenă mainstream pentru aşa ceva.

Arad Culture – Pe unde vehiculezi că s-ar ajunge ? Mă refer la un nume aproximativ de persoane interesate.

Berlin Noir – Nu pot să-ţi dau numere exacte. Ce pot să-ţi spun este că s-a ajuns la o masă critică din care în mod normal se va desprinde un procentaj şi va forma alte trupe. Astfel, stilul muzical se va perpetua mai departe. Şi vor apărea, sunt convins, din ce în ce mai multe grupuri, aşa cum s-a întâmplat şi în ultimul timp.

Arad Culture – Eu nu sunt atât de optimist, pentru că înafara celor de la Egocentrics din Timişoara, care sunt o trupă cât de cât notabilă, nu mai văd pe nimeni . Mai ne poţi da vreun exemplu ?

Berlin Noir – Sigur. Livia Sura, Nomega, răposaţii de la Uma Swan, care momentan îşi fac alte două trupe, ei nemaiexistând. Şi pe langă astea mai sunt destule.

Arad Culture – Ţineam să te întreb, pentru că toată mişcarea asta se află într-o perioadă de tranziţie. Ori aceasta va presupune mai încolo şi un apogeu. Apogeu care să zicem că va tinde spre comercial…

Berlin Noir – Păi dacă da, ok. M-aş bucura dacă mai multă lume ar asculta muzica respectivă. Dar întrebarea e: ,,Ce aşteptări ai de la asta ?’’ Vrei să cânţi pe un stadion umplut cu un public undeva pe la un milion de persoane care să îţi zică ,,I love you, Bono…’’ sau vrei să o faci într-un club încins, cu o atmosferă mult mai intimă ?

Arad Culture – Crezi că ai putea să dezvolţi un stil în Arad, adică realist vorbind să educi un public ?

Berlin Noir – În Gonzo mai mult cover-uri făceam. Cântam The Clash, AC/DC într-o perioadă, piese de la Joy Division… Ok, şi apoi m-am gândit: ,,Dar ce facem cu ele ? Că de lansat nu le putem lansa.’’ N-aveam nimic ok cu care să fim mulţumiţi. Părerea mea este că pentru un concert, 75% din chestiile pe care le scoţi ar trebui să conţină material original. Cu Berlin Noir sper să-mi iasă în aşa fel încât să umplu golurile lăsate de cover-uri. Sau mai bine zis umplute prost cu acestea. Dar şi prin cover-uri îţi poţi creea o anumită clasă virtuală, însă asta doar atâta timp cât îţi imprimi nota personală asupra a ceea ce cânţi. N-aş vrea să mă întorc în neolitic să cânt piese ca ,,Smells like teen spirit’’ sau ,,Back in black’’, mai degrabă ceva obscur de ,,The Smiths’’ cum ar fi ,,I won’t share you’’ sau ,,Joy Division – Day of the lords’’. Pentru rock anthems avem trupele de liceu care încep cu chestia asta. Nu cred însă că de asta are nevoie lumea. Atâta timp cât tinzi spre un anumit nivel, părerea mea este că trebuie să te reorientezi spre piese mai puţin cunoscute.

Arad Culture – Aveam o profesoară care spunea că-i acelaşi lucru să asculte la radio un concert de filarmonică cu acţiunea de a se duce efectiv acolo. Tu ce părere ai legat de participarea la evenimente ?

Berlin Noir – Sunt lucruri complet diferite. Una este să asculţi o piesă acasă şi alta este experienţa pe care o trăieşti la concert. E un factor social. Şansa de catharsis la un concert este mult mai mare decât atunci când stai undeva prin casă cu o muzică pe fundal.

Arad Culture – Cum vezi tu evoluţia asta a download-urilor de pe net ? Crezi că e benefică treaba cu share-uri, torente şi descărcări gratuite ? Încotro ne îndreptăm ?

Berlin Noir – Ne îndreptăm spre un spaţiu virtual de schimb de idei unde efectiv orice creaţie artistică devine un fel de bun colectiv. Deşi mulţi nu sunt de părerea asta. E din ce în ce mai greu să pui un sechestru pe muzică. Cred că de acum încolo, ea va înceta să mai existe doar pentru acele persoane dispuse să plătească pentru ea. Aşa se face că internetul a devenit un mediu excelent de promovare. Însă foarte puţini îi înţeleg pe deplin acest mare merit, şi anume, faptul că astăzi se pune mai mult accentul pe concertele pe care le susţii live ca artist, decât pe vânzarea albumelor.

Arad Culture – Îs mulţi care ar vrea să facă bani din asta ca să trăiască din asta, pentru că asta ar vrea să facă pe mai departe pe cât posibil, ca pasiune. Deci să-şi trăiască viaţa ca pe-o pasiune. Fără alte job-uri pe lângă. Se zice că arta se face în condiţii grele. Tu ce zici ?

Berlin Noir – Majoritatea artiştilor sunt muritori de foame. Ăsta-i stadiul iniţial. După aia, puţini sau nu mulţi ajung celebri. Dacă vrei să-ţi trăieşti viaţa din mai ales muzică, trebuie să faci dintr-o trupă mai mult decât your average rock band ca pe vremuri, pentru că timpurile s-au schimbat. Produsul trebuie să fie complet altfel. The packaging – total diferit. Pe lângă experienţa audio va trebui să mai ai în vedere şi nişte imagini, o poveste în spate, video-uri, vinyl-uri pentru audiofili, stickere etc. E greu să faci lucrul ăsta, dar dacă ajungi să fii susţinut de o casă de discuri, să ai finanţarea în spate, poţi crea un fel de concept muzical mult mai vast.

Arad Culture – Asta vreau să zic. Ne referim la faptul pecuniar în sensul în care muzica pe care o îndrăgim, io ştiu, QTSA, B.T.O, etc. aşa a ajuns la noi, comercial ! Vrei nu vrei, asta e.

Berlin Noir – Ideea este că îs foarte multe trupe care au început ca şi proiecte mici, dar treptat au devenit mari. Nu peste noapte. Cred că asta e diferenţa dintre comercial şi necomercial. Să ajungi sus prin forţe proprii, în timp. Iar pentru a deveni influent pe scena muzicală, trebuie ca ideile, muzica şi versurile tale să rezoneze cu zeitgeist-ul respectiv, cu lumea în care trăieşti.

Arad Culture – Nu neapărat că te-ai visa influent, dar crezi că ai putea să speri la aşa ceva cu Berlin Noir ?

Berlin Noir – Pe viitor ? ,,The future is unwritten’’, cum zicea şi Joe Strummer. Nu m-aş supăra. Şi ca să completez, în ziua de astăzi nimic nu mai pare imposibil. Datorită posibilităţilor de a descărca o piesă, de a face rost de muzică foarte uşor, (prin sharing-ul mai mult sau mai puţin legal, prin faptul că oricine poate asculta o piesă pe Youtube etc.) poarta spre succes stă din ce în ce mai larg deschisă.

Arad Culture – Unul dintre membrii Tongue Twister îmi spunea ,,Dom’le aşa tre’ să faci, tre’ să meri, să depui albumu’ la toate festivalurile posibile’’ şi uite că Boeuf-ul (fosta trupă a basistului) a reuşit din patruzeci de trupe să fie votată de public pentru a cânta pe scena de la B’Est Fest.

Berlin Noir – E un mijloc complet normal de a face acel prim pas. Te faci văzut ş-apoi, vin şi restu’…

Arad Culture – Privind situaţia open source, care înglobează toate gratuităţile astea cum ar fi de exemplu Skype-ul, Youtube-ul, înspre ce crezi că ne îndreptăm, din punct de vedere digital ? Perioada romantică a vinilurilor nu o mai văd să revină, deşi se încearcă o chestie de asta, întrucât se spune că pe un vinyl auzi mult mai bine decât pe un cd.

Berlin Noir – Eu văd o anumită concrescenţă a lucrurilor, adică o îmbinare a chestiilor ăstora, Facebook, Skype… O accesibilitate foarte uşoară la toate mediile şi posibilităţile de a te distribui ca artist, de a lua legătura cu fanii şi de a ţi-i cunoaşte.

Arad Culture – Îs foarte multe trupe care cântă înafara ţării lor în limba natală. Zdob şi Zdub, Dubioza Kolektiv… Cum reuşesc oamenii să-i primească cu aşa mare căldură deşi nu ştiu limba ? ,,Dragostea din tei’’ – ăsta ar fi un exemplu extraordinar.

Berlin Noir – Simplu. Oamenii cred în muzică şi în atmosfera creată de aceasta. Sigur, asta ţine enorm de mult de partea instrumentală. Apoi ar veni sonorizarea, luminile… N-aş vrea însă să intru în detalii prea tehnice.

Arad Culture – Deci, ce-mi spui tu este că nu cuvintele sunt cele mai importante…

Berlin Noir – Ba da, sânt, dar în marele mare muzica nu stă doar în cuvinte.

Arad Culture – Pot exprima cuvintele mai mult decât ar face-o un riff ?

Berlin Noir – Uneori da, alteori nu, dar de obicei au aceeaşi valenţă, aceeaşi importanţă.

Informaţii generale

Anul înfiinţării	două mii unşpe

Gen/Stil	post punk/dark wave

Membri	Paul Vida – sunet

Oraş	Arad, Romania

Influenţe	Joy Division Gang Of Four Killing Joke The Smiths The Cure New Order Josef K The Sound Mission Of Burma

Muzică