Interviu Confaya

interviu confaya

În interviul următor vom avea ocazia să aflăm vrute şi nevrute despre băieţii de la Confaya Productions şi totodată veşti despre viitorul film, intitulat ,,Un gram de fericire”.

Arad Culture – Care ar fi echipa de bază, care a fost sau care va fi ? Cine poate să-mi răspundă la întrebare ?

Roli – Păi echipa practic e formată din Alexa (Alexandrescu Mihai), care în filmul următor joacă rolul principal (apropo, i se potriveşte de minune), împreună cu Daniel Albu, ca personaj secundar. Oliver Petrică împreună cu mine (Roland Zsigmond) am făcut scenariul, dar la ideea principală au contribuit toţi. Din echipa tehnică fac parte eu, care filmez şi C-Jay, care face sunetul. Wallter este pe coloana sonoră şi-n rest, o să fie ocazional. Adică care are n-are de filmat sau de făcut altceva va şi juca sau va contribui cu orice vom avea nevoie.
IArad-culture – Ce părere aveţi despre faptul că cinemateci precum Arta rămân neîncălzite, se închid sau mai exact sunt lăsate să moară în paragină ?

Alexa – Păi asemenea lucruri se întâmplă din cauză că toată lumea merge în mall la filme comerciale. Neavând clientelă…

Arad Culture – Deci, e interesul oamenilor la mijloc sau faptul că nu ştim să-i educăm ?

Alexa – Nu, moare cultura !

Arad Culture – Roli, de când filme şi de ce ?

Roli şi Alexa – Filme de mult, cam de pe la şaişpe ani. Însă ce mă deranjează este că mulţi au impresia că Roli egal Confaya, ceea ce nu este deloc adevărat. De fapt, nu eu am început acest proiect. Primul a fost Oli, cu câţiva prieteni de-ai noştri. La început făceam filme la noi în cameră, care era un fel de mini-platou, prin care ajungeam oriunde, ne plimbam pe stradă, la puşcărie… Ne foloseam imaginaţia. Îmi aduc aminte de primul film pe care l-am făcut ca echipă cu Confaya, realizat iniţial pentru un concurs. Mai exact pentru Prima TV şi se numea ,,Vremuri bune’’. Dar tot aşa era s-au derulat treburile. Ne adunam într-o cameră şi filmam acolo. Nu aveam locaţii de filmare sau ceva de genul.

Arad Culture – Exact cum vă vine în momentul ăsta, ce actori vă plac cel mai mult ?

Alexa – Jack Nicholson şi Anthony Hopkins.

Oli – Ar fi prea mulţi să-i enumăr aşa, dar din cap, o să zic foarte repede William Shatner şi Tom Hardy.

Albu – Al Pacino şi Robert De Niro.

Roli – O să mă alătur şi eu cu William Shatner şi în rest nu prea am actori preferaţi, am filme preferate, în care poate joacă bine, poate nu.

Arad Culture – Ce genuri de film/regizori vă plac ?

Albu – Guy Ritchie, clar cel mai bun !

Roli – Martin Scorsese, care o luat şi premiul BAFTA zilele astea, pentru întreaga activitate.

Albu – Filme ca Sinucide-mă, în care apare şi Cheloo de la Paraziţii. Este povestea unui tip care vrea să se sinucidă şi datorită instinctului de conservare nu poate. Astfel, angajează un asasin, împrumutându-se cu bani de la cămătari, Cheloo fiind cămătarul.

Roli – Eu urmăresc filme underground, de care nu prea a auzit lumea. Pot să dau ca exemplu ,,Pusher’’, care ne-a inspirat pentru filmul care urmează. În rest, Guy Ritchie, Robert Rodriguez, Quentin Tarantino, filme europene, fraţii Dardenne. Îs prea multe.
Oli – Mie îmi plac filmele cu mesaj, nu neapărat comerciale. Bine realizate, cu actori buni. Majoritatea filmelor lui Stanley Kubrick îmi plac foarte mult, cum ar fi Clockwork Orange sau Bronson.

Arad Culture – Ce este Confaya ?

Roli – Confaya este mai mult un concept decât ceva concret. Confaya este de fapt un pseudonim pentru Confecţii, pentru că la început toţi cei implicaţi am fost din acea zonă. Pe parcurs au venit alţii, ne-am extins, unii s-au retras din activitate, deci nu e nimic oficial. E un termen, un label pe care am fost nevoiţi să îl punem grupului nostru.

Arad Culture – Pentru că am observat că multe dintre ele sunt negative sau mai bine-zis preconcepute, aş vrea să aud şi de la voi o părere despre filmele româneşti. Nu de alta, dar şi voi la rândul vostru asta faceţi, film românesc. Fie că vorbim de noul val, fie de altele mai vechi.

Roli – Aşa e. Multora nu le plac pentru simplul fapt că sunt româneşti, dar nu le poţi lua ca pe un ansamblu, întrucât fiecare film are plusurile şi minusurile lui. Dac-ar fi să iau un caz particular însă, majoritatea au strâmbat din nas la Poliţist adjectiv şi e lesne de înţeles de ce. Pentru privitorul de rând e foarte plictisitor şi static, dar pe mine m-a prins destul de bine. Mie din contră, mi-au plăcut scenele acelea care mănâncă aproape trei sferturi din film, pentru că îmi transmiteau acea stare. Intrat în pielea sa, mă simţeam aidoma personajului, pierdut în spaţiu, pus în situaţii din care nu ştiam cum să ies. Cred că acesta este şi scopul unor asemenea filme, adică să inducă această stare, pe care mulţi au ratat-o şi au luat-o drept plictisitoare.

Albu – Pentru mine această nouă generaţie de film e mult prea statică. Spre exemplu, nu cred că Sergiu Nicolaescu ar fi ajuns un nume în cinematografia românească dacă nu s-ar fi axat pe filme mobile, de acţiune. Cât despre regizorii actuali, din punctul meu de vedere, efectiv nu fac lucrurile să se întâmple. În plus, ce nu mai îmi place e faptul că e prea multă acţiune indoor, în case, în apartamente, în camere de spital, hoteluri etc.

Arad Culture- Legat de filmul vostru, de indoor şi outdoor, adineaori ziceaţi că…

Albu - …vom face această trecere, mult mai vizibilă, de la ,,Trei ani mai târziu’’ la ,,Un gram de fericire’’. Acţiunea va fi la tot pasul în film (nu va mai fi atât de static) şi se va petrece mai mult în exterior. Fiecare scenă va derula segmente intense de acţiune.

Oli – Cea mai mare schimbare pe care vrem să o facem şi care sperăm foarte mult să ne reuşească priveşte personajele. Vrem să le dezvoltăm cu adevărat şi să le construim în aşa fel încât să depăşească stadiul unidimensional pe care îl aveau în trecut. Pe lângă strictul necesar le vom adăuga şi puţin backstory. Acestea vor da dovadă de mai multă percepţie, păreri, sentimente… vor trăi mai mult.

Alexa – Totodată, vom încerca să îl facem puţin mai comercial. Deşi mulţi, nu numai noi am spus-o, ,,Trei ani mai târziu’’ a fost o evoluţie pentru noi, îi lipseşte ceva-ul acela, care sperăm să se facă simţit în filmul următor. Apoi, nu toţi nu au văzut filmele dinaintea lui, cum ar fi ,,A fost odată în România’’. Nu în ultimul rând, sperăm ca şi coloana sonoră de care va dispune pelicula viitoare să ofere un plus de energie.

Roli – Vom lucra şi pe mediul în care se va derula acţiunea. Nu vom mai avea un oraş fictiv, oarecare. Totul se va întâmpla în Arad. Actorii vor juca oameni obişnuiţi. Se vor juca practic pe ei. Mai concret vorbind, aş putea spune că va bate chiar spre genul filmului documentar. Limbajul va conţine dialectul particular zonei noastre ardeleneşti.

Albu – Pentru a conchide, observ că lumea apreciază foarte mult o bogăţie cât mai largă a spaţiilor de filmare.

Arad Culture– Plănuiţi să vă faceţi văzuţi şi în alte oraşe cu acest film şi dacă da, cum ?

Oli – Sigur că da. Acesta ar fi scopul pe care am dorit dintotdeauna să îl atingem. Dacă nici cu ,,Un gram de fericire’’ nu vom reuşi acest lucru, adică să ne facem văzuţi, ca grup, chiar vorbeam cu Roli, ar fi bine să ne orientăm spre altceva. Am încercat să ne promovăm filmele, fie pe net, fie într-un timp la ,,Seara de film amator’’, fie în diferite spaţii (Aether, Nerv, KF, Tribuna Cafe, Flex) sau trimiţându-le pe la diferite festivaluri… dar nimic. Oricât de mare pasiunea, trebuie să ştii când să renunţi la ea.

Roli – După cum am calculat eu, pe când terminăm, vom prinde chiar înscrierea la Festivalul de la Iaşi. Ne-am dori să îl distribuim cât mai multor oameni, însă realist vorbind, cred că promovarea se va axa în continuare mai mult pe proiecţii independente, cum a fost cea din incinta KF-ului, unde a rulat ,,Trei ani mai târziu’’. Cu intrarea liberă, desigur.

Oli – În momentul de faţă şi un dvd release în ediţie limitată e un vis pentru noi. Trebuie sponsori pentru asta. Deocamdată ne-am dori să ne vadă munca cât mai multe persoane . Atât. Prin asta vrem noi să ne afirmăm.

Alexa – Şi tot pentru promovare, cu diferite tăieturi din film vom realiza şi un videoclip la o melodie de-a lui Wallter. Prin asta am vrea să atragem interesul cât mai multor cinefili. Şi sper că vom reuşi.

Arad Culture – Care ar fi tema noului vostru film ?

Scenariştii(Oli şi Roli) - Filmul în forma lui actuală se numeşte ,,Un gram de fericire’’, concentrându-şi mai toată atenţia pe traficul de canabis.

Arad Culture – De unde vă vin ideile şi cine le concepe ?

Oli – Păi cred că oricine se apucă de făcut o melodie, o pictură, un film, are ca inspiraţie propriul background, lucrurile şi situaţiile prin care a trecut, anturajul etc. Ori la noi, fiecare concepe filmul în capul său, după care adunăm idei unul de la altul (triem de obicei foarte multe din ele) şi încropim împreună scenariul. Cam asta se întâmplă de fiecare dată la noi. Se adună nişte oameni şi fac un fel de brainstorming.

Alexa – Ideile sunt ale tuturor, alcătuim un schelet, după care Oli şi Roli fac scenariul.

Arad Culture- Îmi puteţi spune şi alte producţii, pe lângă ,,Trei ani mai târziu’’ ? Cam câte aţi avut până acuma, dacă aţi sta să le număraţi ?

Oli – Depinde la ce ne referim. Iniţial am început cu scurtmetraje. Majoritatea le-am postat pe Youtube, dar sunt multe apărute înaintea erei internetului. Multă lume ştie de ,,Vremuri bune’’, ,,Banii sau viaţa’’, dar cel mai de menţionat ar fi ,,Fueled by hate’’. Cel mai de succes a fost o comedie cu titlul ,,Film făcut pe timp de criză’’. Pe Youtube are cele mai multe view-uri, dac-ar fi să o luăm aşa. Astea ar fi cele mai importante. Avem mai multe pe lângă. După aceea abia ne-am hotărât să facem lungmetraje. Primul a fost ,,A fost odată în România’’, adică un experiment şi mai mult viziunea lui Roli. Acum lucrăm într-un grup. După aceea a urmat ,,Trei ani mai târziu’’, iar acum ,,Un gram de fericire’’.

Arad Culture – Care sunt locaţiile pe care le alegeţi în mod normal pentru a filma ?

Roli – Apartamentele prietenilor, barurile şi cafenelele care sunt dispuse să colaboreze cu noi. În ultimul nostru film am colaborat cu ,,Penitenciarul de maximă siguranţă Arad’’. Am întocmit o cerere pentru a putea filma în faţa penitenciarului. Ne-am dorit să filmăm şi înăuntru, însă ar fi fost mai complicat. Oricum, a fost bine şi aşa, având în vedere dorinţa noastră de a ne detaşa pe cât se poate de spaţiul interior.

Oli – Filmele noastre le puteţi numi filme no budget. Mergem cu cerşitu’, dar de regulă ne ajută prietenii.

Arad Culture – Cât timp aveţi pentru film ?

Alexa – Nelimitat. Ultimul ne-am propus să-l facem într-o lună, însă tevatura a durat aproape un an.

Arad Culture – Cum se concepe un personaj ?

Oli – De regulă, după cum spunea şi Roli, personajele prind un contur foarte firesc mulându-se pe capacităţile şi personalitatea fiecăruia dintre noi, pentru că nu suntem niciunul actori profesionişti. Dar am lucrat şi cu actori cunoscuţi de la Teatrul Clasic, care din nou, sunt prieteni ce vor să ne ajute. Ei ne-au mai dat sfaturi în ceea ce priveşte clădirea unui personaj. Ştefan Statnic ar fi un exemplu bun în acest sens.

Roli – Personajul rezultă din ce ar face Xulescu în situaţia dată, adaptând-o la persoana lui. Aşa se naşte personajul. De aceea scenariile noastre sunt sumare şi se constituie din replici minimale, situaţii şi idei, pe care actorul le dezvoltă improvizând. El trebuie să ştie ideea generală a filmului şi ce vrea să transmită aceasta. De acolo, ca regizor, mă bazez sută la sută pe actor.

Alexa – Lucrând pe improvizaţie e mai uşor să fii natural din postura de actor amator. Situaţia îţi cere un anumit răspuns, iar tu faci ce ai face de obicei.

Arad Culture – Care au fost cele mai multe duble pe care le-aţi avut pentru o scenă ?

Oli – Treizeci şi sapte de duble pentru o singură scenă care a durat puţin peste treizeci de secunde. Este vorba de discuţia pe care a avut-o tatăl meu (Alexa) cu mine (fiul) în ,,Trei ani mai târziu’’, în momentul în care voiam o tulesc de acasă în lumea largă.

Roli – Aş dori să completez cu fix opusul, adică cu cele mai puţine. Cea mai eficientă filmare pe care am reuşit-o a fost la scena în care Oli şi Crica fumează iarbă. În film apar tăieturi, în schimb această scenă e luată dintr-o bucată, durează opt minute şi culmea, ne-a ieşit din prima.

Arad Culture – Aş dori să rămânem puţin la tine Roli şi să ne povesteşti un pic despre perspectiva camerei, unghiuri şi atmosfera creată cu ajutorul acesteia.

Roli – Din punctul de vedere al omului aflat în spatele camerei, încerc să fiu cât mai invizibil. Îmi place să filmez o scenă pe cât se poate dintr-o bucată, ca să nu mă iau de cap când mă pun să lipesc la montaj. Mai ales că se improvizează mult şi nu îţi ies nicicum două duble la fel. Pentru actori, la fel, e mult mai natural să fie aşa. În unghiurile pe care le iau încerc să prind prim-planuri, acţiune, tot ce trebuie, într-un mod cât mai organic, străduindu-mă să surprind cam tot ce mă interesează.

confaya team

Arad Culture- Ce ne puteţi spune despre montaj ?

Roli – Am filmat o scenă, mă duc acasă şi mă pun să montez scena respectivă. Multe scene fiind dintr-o bucată, nu prea putem vorbi în dese rânduri de montaj.

Oli – La ,,Fueled by hate’’ am lucrat cam două săptămâni la montaj, ţinând cont şi de coloana sonoră realizată de C-Jay (a lucrat la ea cam o lună), iar filmările ne-au luat cam tot atâta. Filmam poate o dată, de două ori pe săptămână, două-trei ore pe zi.

Arad Culture – Aţi tins vreodată spre un gen anume ?

Alexa – Nu. Încercăm pe cât posibil să ne creeăm propriul gen.

Roli – Filmele noastre se bazează pe realism, pe spontaneitate, pe un stil cvasi-documentar.

Arad Culture – Se porneşte de la un concept de bază, de la o singură idee care se structurează mai departe pe puncte sau cum se întâmplă ?

Roli – În general, scenariul e foarte flexibil, adică îl adaptăm la situaţie, pentru că tot timpul apar te miri ce probleme şi rămânem în aer. Un exemplu concret. În ,,Trei ani mai târziu’’ apar două maşini. Iniţial, apărea doar una singură, dar când a trebuit să filmăm cu ea se stricase. A rămas în service şi atunci ne-am gândit să modificăm un pic textul, în aşa fel încât să putem include o altă maşină în scenariu.

Alexa – La un moment dat, lui Crica i s-a dezlegat şiretul. Şi s-a aplecat imediat să şi-l lege, cum o faci în mod firesc. Asta chiar în timpul filmării. Aşadar, apar tot felul de chestii mici, dar nu le luăm în seamă.

Arad Culture - Care ar fi aspectele legate de postproducţie, pe lângă montaj ?

Roli – În postproducţie intră montajul, corecturi la imagine, de contrast, de culoare, mici ajustări, sunetul este foarte important… de exemplu într-o scenă de bar filmăm fără muzică, iar ce se aude pe fundal adăugăm ulterior. Pentru că dacă le-am lăsa una peste alta, am risca să nu se distingă replicile de melodii. Treaba sunetistului e să le combine, să le mixeze, să le piscăle în aşa fel încât să iasă ceva fluid, să pară că e tras pe natural. CLC Photography (sau Călămar Larisa) ne ajută cu pozele din timpul filmărilor sau cu cele din behind the scenes.

229475_164812770244844_100001483666916_377899_7053558_n

Echipa completă:
Roxana Fânaţă
Alex Margineanu
Andrei Elek
Daniel Albu
Mihai Alexandrescu (Alexa)
Oliver Petrica (Oli)
Adrian Petrisor (C-Jay)
Roland Zsigmond (Roli)
Wallter

Contact:
email: confaya@gmail.com
telefon: 0741-644 821

Comments are closed.