În viață vin suferințe, vin dureri, cu duiumul. Te lasă frânt, rupt în bucățele, te lasă sângerând și în genunchi. De multe ori te ridici sprijinindu-te de un perete, ca ma apoi sa fii lovit din nou și să cazi. Peretele acela te ajută dar te si îngroapă într-o mare de depresii, într-un hău urât și negru. E greu să ții de peretele acela pentru motivul acela ca îți ește înger și demon. El este ceva la mijloc într-un război în care îngeri și demoni se înfruptă din tine, își hrănesc setea lor de suflet din tine.

Peretele îți este bandaj, dacă are între cărămizi cafea și un zâmbet. Dar peretele îți este și bariera de care te lovești când primești o sticlă de bere în cap, capul cade pe spate dar se lovește de perete, creându-ți o altă rană. Acesta e scopul peretelui. Pereții sunt de mai multe feluri. Pot fi pereții unei catedrale sau pereții unui bloc, peretele din camera obscură unde îți developezi pozele făcute cu mintea sau peretele unei mănăstiri.

Cel mai groaznic perete, unul în fața căruia multi ajung, e cel care este in fata unui pluton de execuție. Acesta e veșnic pătat de sângele celor care nu și-au mai găsit bandajele, celor care dădeau sticlă după sticlă peste cap. Aceștia s-au dus singuri în fața acelui perete și au spus: „trage”. A fost singurul cuvânt pe care l-au mai scos în drumul către peretele acela. Nu au mai strigat, nu au mai plans, nu s-au mai zbătut cu ei înșiși pe drumul către perete. Știau că nu are sens să mai zăbovească în preajma altor pereți, din fața celorlalți au fost alungați. De aceea se îndreaptă către peretele pătat. Prea multe sticle sparte. Acesta a fost motivul pentru care au fost alungați. Nu îi mai dorea nimeni să îi mai vadă pe acolo printre atâtea cioburi. Ajungeau deja să îi taie și pe alții, alții care nici nu aveau vreo vină.

Astfel, peretele plutonului, închegat cu trupurile și amintirile atâtor oameni printer cărămizi care au spus „trage”, a ajuns singurul loc liniștitor pentru ei. Ei nu sunt cu nimic mai diferiți decât restul oamenilor în afara faptului că sunt obosiți. Vor doar să doarmă iar ultimele puteri le investesc în ceva ce știu că nu va necesita atâta efort .Își aprind o țigară și spun „trage”, iar noi tragem.