Riscul cel mai mare este să te pui să scrii despre muzică, ceva aproape imposibil după părerea mea. Dar e dimineaţă, mă dor picioarele şi încă îmi ţiuie urechile, aşa că neapărat câteva cuvinte despre Toulouse Lautrec în Nerv.

Nişte băieţi foarte cunoscuţi, mai ales după ce poartă întotdeauna pe cap, şi anume nişte căciuli îmblănite, indiferent de sezon, de indoor sau outdoor, un detaliu hiperbolic şi absurd, care le-a adus şi acesta o anumită faimă, în combinaţie cu primul lor single şi videoclip de mare succes, ,,Te spun’’. Detaliu la care ar fi indulgenţi până şi mamaie cu tataie dacă i-ar auzi cântând, dar s-au asigurat pentru orice eventualitate să nu poată fi urechiaţi. Un trio de bărboşi din lumea gherilei indie rock (Urma, Byron, Travka, etc.), care se mişcă fain, care mişcă şi publicul în proces şi cântă foarte bine, adevăraţi profesionişti care nu acceptă termenul de ,,ezitări’’, pe alocuri semănând ca stil cu cei de la The Gorillaz. Sincer, chiar nu mă aşteptam să sune atât de bine încât să danseze până şi băieţii pe ring, total dezinhibaţi. Rar o fac şi eu. E drept, la început formaţia a fost mai indulgentă cu cei de pe scaune, după care basul şi slide-urile puternice pe chitară şi-au spus oricum cuvântul, şi toată lumea a izbucnit în coruri de aplauze, ceva care ar spune totul despre o seară ca aceasta, plină de bisuri pe final.

Contează iarăşi să ai un solist curajos pe care să te poţi baza, cu o voce solidă, masculinitate, carismă, şiroaie care să-i ajungă până la părul ivindu-i-se puţin înafara tricoului, şi care ştie să facă până şi stage jump-uri. Receptivitate totală, atât din partea lor, cât şi din partea publicului, un concert în urma căruia şi-au scos până şi ei celebrele cuşme în faţa celor prezenţi.

Vitalitate, îndrăzneală, sonorizare pe măsură, un setlist care a scos oamenii din frig şi amorţeală, aducându-i într-o stare de uitare şi transă. Două ore jumate de nebunie ! Un grup care îşi merită banii oricând. Nu degeaba ultimul lor album se cheamă EXTRAORDINAR. Aşa că îi mai aşteptăm, oraşul are nevoie de ieşiţi din rând ca ăştia, cu care poţi călători în cel mai frumos loc posibil, acolo unde lucrurile nu pot fi explicate.