Un altfel de concert… pe bune! Cvartetul Adagio la Scienta
M-am dus la librăria Scienta, pregătindu-mă pentru o seară oarecum rigidă. Ştiam doar că va cânta Cvartetul Adagio, despre care tot ce ştiam era că sunt un ansambu de muzicieni independenţi care au mai cântat cândva în trecut, iar acum se relansează. M-am aşezat pe scaun, pregătindu-mă să ascult repertorii tipice pentru muzica de cameră: poate Haydn sau Mozart? Urechile mi-au fost chiar surprinse când am început să recunosc, pe rând, printre notele ce alunecau din arcuşuri, melodii precum Viva la vida de la Coldplay, Yesterday de la Beatles, sau What a Wonderful World a lui Louis Armstrong…
Da, un altfel de concert. Pentru că au demonstrat că muzica de cameră nu a murit acolo în perioada Romantismului, ci se poate adapta timpurilor noi, fiind accesibilă oricui, nu doar unui public elitist.
Între momentele muzicale s-a abordat şi subiectul competiţiei în care se află Aradul pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021, sesizându-se că, în ciuda cârcotelilor generale şi a nelipsiţilor pesimişti, Aradul ARE viaţă culturală, are potenţial şi are toate motivele să dorească să participe în această competiţie.
Ce mi-a plăcut chiar cel mai mult a fost că, indiferent de subiectul discuţiei, seara a avut o atmosferă foarte prietenoasă. M-am simţit mai degrabă la o reuniune între prieteni, decât la un spectacol. Am auzit şi câteva depănări amuzante din perioada comunismului împărtăşite de către Dorin Frandeş, venind vorba de spaţii nonconvenţionale pentru a desfăşura un concert: cum ar fi momentele în care Partidul a solicitat concerte la fabrica Iamba, în timp ce muncitorii îşi vedeau de treaba lor, sau concerte în sectorul agricol, cu orchestra pe un camion, iar balerinele pe câmp, printre culegătorii care se minunau de ţinutele lor „dezmăţate”.
Cvartetul a cântat foarte profesionist, sonorizarea a fost excelentă, iar piesele au fost foarte bine alese, deoarece nu cred că a existat cineva din numerosul public să nu recunoască fiecare piesă în parte şi să nu-i vină să se ridice de pe scaun şi să-şi invite „vecinul” la un dans, acolo între cărţi.
Felicitările mele!
Comments are closed.