Galeria „After 5 Escape” prezintă expoziția „Personal Vandalism”
Artist: Alexandra G.P. (Arad)
Perioada: 13.09.2025 – 11.10.2025

Nu voi face un intro foarte elaborat, însă voi spune doar atât: dacă tot ce e în jurul nostru e nedefinit (sau prost definit), Alexandra alege, la doar 22 de ani împliniți, să ne înrămeze realitatea așa cum știe ea mai bine. Pentru că, spre deosebire de restul celor aflați la vernisajul de sâmbătă seara, mie nu mi s-a părut absolut deloc o evadare incursiunea fetei, din contră. Pentru mine e un album de colecție conturat foarte atent, cum se aplică acel tuș de ceață pe fotografiile din liceu, potențându-le calitatea indiscutabilă de amintiri păstrate la rece. Pe scurt, e ok să vedem lucrurile așa cum vrem noi să le vedem și nu cum ne sunt prezentate, pentru că nu exteriorul e cel care ne definește, ci felul în care reacționăm la ce ni se întâmplă. Așadar, nu ne poate defini nimic, pentru că noi nu existăm de fapt ca să pățim ceva de-a binelea. Totul, dar absolut totul e în mintea noastră. Ba, mai mult, ultimele cercetări științifice chiar asta arată, că mintea nu poate să distingă de fapt între real și ficțiune. O poate face doar la nivel simbolic (de suprafață) și atât. Și nu există nici vreun aisberg ca în Titanic să ne influențeze într-un fel sau altul. Alexandra ne învață că tot ce putem face e să nu lăsăm efemerul să-și facă de cap, întrucât cu toții suntem perisabili și ne întoarcem tot la sursă, iar picturile sale ne readuc în prim-plan pe noi, privitorii, scoțând în relief această idee. Astfel, rama artistei e propria pensulă și proprii ochi atenți la detalii și la o simplitate greu de obținut. Contrastele își spun cuvântul din start, laolaltă cu lumea creată, care renaște de fiecare dată când cineva pășește pragul galeriei After 5 Escape.

Hide & Seek in Carelesness Land  

Ce e arta dacă nu o minciună spusă cu talent? O mandală de culori amestecate definitiv ca în arta Alexandrei și care ne creează iluzia faptului că interiorul (lucrările sale) și exteriorul (cotidianul) se pot uni într-un singur punct fără doar și poate. E o copilărie veșnică evidențiată prin toate culorile duioase (calde), absente (gri) sau ambele laolaltă. De asemenea, puterea nuanțelor se cuplează cu neputința și lipsa căldurii, așa cum și goliciunea unui pod orb se leagă cu albastrul dintr-o călimară.

La Alexandra, tot ce e la vedere e ascuns și tot ce e ascuns e la vedere. Hiding the truth in plain sight, cum s-ar mai zice. Îi simți parcă mișcările de pensulă pe retină, nu altceva. Pentru că imediat acestea indică o sincopă sau un glitch. Aproape că ți se derulează în fața ochilor o rolă de film sau niște diapozitive (sau propria viață fără sens, întunecată).

Natura pătrunde peste tot, dar parc-ar fi inexistentă, ca un câmp dezgolit de orice acțiune (un zoom fără insecte, o mare părăsită, o apă ajunsă până la gât), iar ușile, oricât de deschise, nu duc nicăieri de fapt. Ele doar repetă un pattern arhifamiliar și-o singurătate imposibil de descris. Și anume, cea a propriei gospodării, de unde nu există cale de scăpare. Totul se-nvață pe de rost, așa cum ne-au spus cei de la școală.

O retrospectivă a emoțiilor

Întruchiparea tristeții e o cameră de doi pe doi, cu scaunele lângă ușă. Ba, mai mult, ar putea fi confundată cu o natură moartă sau cu un cub Rubik rezolvat în avans.

Vântul bate doar pentru a sublinia dezolarea unui dâmb. E împrejmuit, întocmai cum sunt și obiectele de prin muzee. E cel mai înalt „pisc”, dar și cel mai ironic posibil, cu partea de jos alungită până la refuz. În paralel, o parte mai stâncoasă, oricât ar fi de ascuțită, pare a fi la fel de plată ca în primul caz.

Se stă pe gânduri, însă fără rost, cum sunt și ascunzișurile din spatele propriei case. Se coase un râu, deși e alb ca varul deja, iar împrejur sunt numai banchize de piatră, nedefinite ca niște sâni. Albastrul și galbenul se suprapun, dar fără să devină „verde”, accentuând o neliniște universală. În schimb, se reflectă într-un mesaj și totul e un lapsus și o sacadare (L`eau n`aime que le ciel). La fel, iubirea se găsește doar la tine în baie și se-aplică doar pe piele. Pe șleau, e schimonosită și luată în balon, în vreme ce biata Alexandra observă că efectiv nu are cu cine (nici măcar cu îngerașii). Aceeași poveste e spusă și de haina sa roșie de pușcăriaș.

Restul e tăcere. Unlearning până la refuz. The end.

P.S. Titlul expoziției sugerează „vandalizarea” unei lumi aflate pur și simplu cu fundul în sus și pe care autoarea o rearanjează după bunul plac, reușind astfel să-și facă singură dreptate. Ca atare, gusturile nu se discută, ci se semnează la modul lucid și cu propriile inițiale. Maturitatea tehnicii sale, utopia nonculorii și rozul unei tinereți aprinse contribuie și ele din plin la acest tip de disclosure.

P.P.S. Galeria „After 5 Escape” e colț cu Str. Eminescu, pe Strada Ștefan Cicio Pop 15D. Hai, că v-am pupat, galeriștilor. Aka mersi Clau & Simo pentru primire, mai venim.  

Orar de vizitare:

Luni | 14:00 – 20:00

Marți | Închis

Miercuri | Închis

Joi | 14:00 – 20:00

Vineri | 14:00 – 20:00

Sâmbătă | 10:00 – 16:00

Duminică | 12:00 – 18:00

Expoziția „Personal Vandalism”, a Alexandrei G.P., poate fi vizitată până pe data de 11 octombrie, când va fi și finisajul.

GALERIE FOTO AICI.