What’s life going to become once we don’t have anymore heroes?, zicea CeeLo Green în piesa intitulată „Robin Williams”. Era dedicată lui și altor comedianți care prin natura lor, prin suferința lor, au reușit să creeze, pentru câteva minute, un safe space pentru oricine se uita la ei. La filmele lor, la serialele în care apăreau sau show-urile de comedie.

E de-ajuns să vezi ce fel de copilărie a avut Robin Williams, Bernie Mac, Richard Pryor sau Jim Carrey ca să realizezi forța lor de a zâmbi. Dacă ei au putut să se ridice dintre gunoaie, abuzuri, bătăi, sărăcie și să râdă cu gura până la urechi, ba mai mult, să facă milioane de oameni să râdă, noi nu prea avem altă soluție: We gotta laugh the pain away.

Comedianții și actorii de comedie mi-au influențat foarte mult viața. Poate pentru că îmi ofereau acel safe space de care vorbeam. Ca și atunci când a murit Robin Williams, mă simt furat puțin acum că a murit Chandler, adică Matthew Perry. Could I BE any more sad?

Pentru că pentru mine, oamenii ăștia erau eroii mei. Îmi erau apropiați sufletește cumva. Îmi dădeam seama că nu aveau cum să fie tot timpul așa de bine dispuși și puși mereu pe glume. Le-am copiat de multe ori glumele, modul de a vorbi, și poate chiar modul de a privi lumea. M-au făcut să privesc în interior și apoi să-mi râd durerea în exterior.

Am reușit de câteva ori. Acum am câteva zâmbete în minus.

We don’t know what the next man’s going through,
Wish I could say it in a plainer way.

Chandler și-a pus amprenta pe comedia americană, pe milioane de oameni, inclusiv pe mine. We all lost a friend.

P.S. Chandler m-a învățat să fiu mai înțelegător, să zâmbesc mai mult, să râd despre ceea ce mă doare ca să-i pot diminua influența. Nu degeaba, secțiunea mea pe Arad Culture se intitulează: „Iubește-ți demonul”. M-a învățat să fiu un prieten mai bun, să-i apreciez mai mult pe cei de lângă mine. Fără să știu, am crescut un pic mai mult decât dacă eram singur. Și asta tot el m-a învățat, să investesc în oameni… like he did. Wrote about it, tot aici. Articolul se cheamă CĂLIN: „În câte ne putem împărți noi, ca oameni, dacă nu în acel număr mic de oameni care ne fac să fim ceea ce suntem?”

P.P.S. În zilele de după sinuciderea lui Robin Williams în august, liniile telefonice de criză la nivel național au raportat o creștere a apelurilor, mai mare decât în oricare alt caz de la înființarea National Suicide Prevention Lifeline în 2005. La cea mai mică creștere se înregistrau peste 200 de apeluri pe zi în plus.