Ok, oau, un film super anti zahăr şi cu discuţii mult prea serioase după ce s-o terminat – includ aici şi poveştile pe lângă subiect despre partea tehnică a filmului (Titus Muntean, Mihnea Rareş Hanţiu). Apoi tre’ să vă zic despre dovezile incriminatorii, extremiste şi unilaterale ale regizorului sau despre protagonista filmului (mama unui copil diabetic) care voia să salveze lumea din mâinile mafiei dulciurilor. Ceva în genu’ Food Inc, Home sau Thank You for Smoking. Activişti, frate, nu gogoşi.

Pe tot parcursul peliculei am fost asaltaţi cu nebunii de genu’, ba mai apărea şi John Lennon. În fine, chestii dure pe placul maică-mii. Chestii evil care ucid. Arătau câţi saci de zahăr se băgau într-un Mountain Dew sau simbolul Cehiei după intrarea acesteia în UE – şi anume, un cub imens de (?), ia ghiciţi…

Ok, da, am înţeles că industria şi marketurile ne seacă de energie şi-s de-acord, da’ hai să nu fim extremişti, că iară ne alimentăm apoi isteria asta cu sănătatea, care sincer, mă lasă rece total. Hai să nu mai facem nimic că facem infarct şi murim. Ei, c***t ! O şi mai mare prostie mi se pare să analizezi filmul din punct de vedere tehnic, e părerea mea neanalitică de spectator neutru. Pentru că mai nou se pune mega mult accent pe intelectualii ăştia care nu ştiu să zâmbească şi te iau de sus, nefiind în stare să-şi potrivească bărbia altcumva. Mă abţin să dau nume, ştiu ei cine sunt. Sau şi mai grav, nu ştiu. Aşa că foarte pe şleau, ai prins mesaju` sau nu ? Şi asta-i tot. Care-i faza cu tehnicul care contează ? Câţi cilindri are maşina ta, din ce-s făcuţi blugii care-ţi modelează atât de bine coapsele, ai lăsat alineat sau nu ? Şi bla bla-uri dinastea.

Revenind, da, aşa este, copiii devin nişte autişti, au mai nou ADHD de la vârste ff. fragede, îs hiper şi se transformă apoi în nişte monştri schizo diabetici (toţi !). Niciunul nu se poate abţine să consume otrăvurile astea pe care le numim Bonibon sau Snickers. Ioi c-am ameţit, tu ! Ioi că mi-i rău şi leşin.

Mie mi-o plăcut că-n sală o fost cald şi afară frig, că dacă-i prea mult soare-afară, îi prea multă căldură-n hală. Mai ales dacă vin mai mulţi, ca azi sau ca data trecută.

Legat de film, repet, ce po’ să zic, e un ciclu nesfârşit ăsta cu zahăru’, că-l găseşti pe orice raft, un business cu ursuleţi coloraţi care ne tâmpeşte şi ne face nişte criminali. Asta e. Ne intră prostia-n artere şi devenim epileptici. Da’ staţi că n-am terminat, cică Africa ar fi fost şi ea cucerită de marile companii, gen Coca-Cola sau Marmelada Mutantă Inc. Chestii gen „Ştiaţi că astăzi îs 346 mil. de diabetici pe Glob şi că-n 2030 vor fi  şi mai mulţi ? Nu ? No, să ştiţi de la mine”. Ioi tu, Rodi, că ne omoară farmaciile. Ioi tu, că aruncăm tortu` pe geam, ardem bucătăria şi pornim revoluţie!

Şi mai ştiaţi că zahăru’ o ucis mai mulţi oameni decât tăte bombele atomice laolaltă ? Decât tăte pisicile de mare care l-or f***t şi pe Steve Irwin ? Serios, şi cică crează dependenţă ca şi cocaina. Iară s-o dus pe p**ă generaţia viitoare. No, să se ducă, măcar îi pe drumu’ cel drept.

PS: La final a vorbit şi un doctor (nu mai îi reţin numele), care mi s-a părut destul de la subiect şi foarte potrivit pentru ocazie, spre deosebire de alţii. La rândul meu, m-am întâlnit la TEBA cu nişte prieteni veniţi taman din Copenhaga şi Lyon, semn că, iată, invitaţiile de pe Facebook cu care tot insist uneori au dat roade. Nimic nu e degeaba.

Aici aveţi o scurtă compoziţie de-a mea în engleză după textul de aseară.

sugar blues

what i understood from the movie is that now they want to send all the sugar into space, `cause they found out it kills us. so fuck gummy bears, beer, maybe even salt contains the stuff.

oh yeah, and astronauts will have to build more space shuttles. so the earth will perish due to lack of resources. but we’ll get rid of the sugar, that’s for sure !

now i’m pretty sure that even toothpaste has sugar in it, so if i brush my teeth, i still have to go to the dentist.

– what are you gonna’ do, everything’s a lie, man.

– yeah…

– anyway, don’t eat sugar, if you do, next time when you`re on board, the plane’s going down for sure.

– i hear that.